Huntington vs Said

La un concurs de cultura generala, cu siguranta ca Samuel P. Huntington ar aparea ca mult mai cunoscut decit Edward W. Said. Huntigton este o veche cunostinta de-a noastra. Autorul "Ciocnirii civilizatiilor" a jucat un rol in campania electorala din Romania, in 1996, cind PDSR l-a prezentat ca teoretician al desprinderii Transilvaniei de Romania, iar CDR l-a crezut vizionarul care a anticipat "votul luminat" al Ardealului in favorea dreptei. Pe o harta culturala imaginata, Huntington desena o linie despartitoare intre crestinatatea occidentala si cea orientala, care ar reprezenta o falie culturala intre evoluata civilizatie occidentala (bazata pe democratie, pe separatia intre stat si biserica, piata libera, guvernare limitata, drepturile omului, individualism, domnia legii, etc.) si inapoiata lume estica (nationalista, colectivista, irationala, autoritara, autarhica, etc.). Faimoasa linie desprindea Transilvania de Vechiul Regat, fapt care, pe de o parte, a stirnit aprehensiuni nationaliste extraordinare si, pe de alta, a incurajat fantazari ideologice pe tema superioritatii culturale a Ardealului. La alegerile din 2000, Huntington a fost uitat pentru ca Transilvania a ramas lipita de restul Romaniei si pentru ca harta electorala din 2000 contrazicea flagrant teoria "votului luminat" din Ardeal.
Dupa tragedia de pe 11 septembrie din Statele Unite, Romania, odata cu restul lumii, il redescopera pe Huntington. Fraza care se aude cel mai des este "Ati vazut ca Huntington a avut dreptate sa vorbeasca despre o iminenta ciocnire a civilizatiilor?!". Profetia specialistului american despre un iminent conflict intre Occident si Islam parea a se fi implinit prin turnura luata de evenimente dupa tragedia din martea neagra. Huntington si-a formulat pentru prima data teoria intr-un articol programatic, publicat in vara lui 1993, in cea mai prestigioasa revista americana de relatii internationale – "Foreign Affairs". El oferea un nou pattern al conflictelor mondiale majore, afirmind ca dupa razboaiele intre monarhii (de dupa pacea westfalica din 1648), razboaiele intre natiuni (dupa 1789), razboaiele intre ideologii (dupa 1945), se va ajunge in curind la razboaie intre civilizatii. Civilizatia, in acceptia sa, ar fi nivelul cel mai inalt de identitate culturala al unei comunitati. Huntington distingea intre sapte-opt civilizatii (Romania era inclusa in zona civilizatiei slav-ortodoxe), intre care ca radical opuse vedea Islamul si Occidentul. Teoria "ciocnirii civilizatiilor" a stirnit dezbateri aprinse in intreaga lume, motiv pentru care autorul ei a simtit nevoia s-o elaboreze intr-o carte, care poarta acelasi nume. Lucrarea a avut un important impact politic, analistii observind ca administratia Clinton a inceput sa vorbeasca si sa conceapa lumea in termeni huntingtonieni. De altfel, Huntington a avut, inainte vreme, posibilitatea de a influenta direct politica americana in calitate de consilier pe probleme de securitate al presedintelui Lyndon B. Johnson (1963-1969).
Lucrul cel mai surprinzator in privinta teoriei lui Huntington este supravietuirea ei, in ciuda unor critici devastatoare formulate in ultimii ani. Eruditi din intreaga lume, inclusiv din Romania, analisti de prestigiu, nenumarati specialisti au demontat fiecare bucatica a constructiei teoretice a lui Huntington, intr-o maniera care, in opinia mea, ar trebui sa ne faca sa nu mai vorbim despre Huntington ca despre un specialist. Se pare insa ca teoria "ciocnirii civilizatiilor" continua sa fascineze din alte motive decit cele academice. Ma opresc, in continuare, asupra a doar doua dintre acestea: motivul ideologic si cel politic. Pe de o parte, teoria "ciocnirii civilizatiilor" este o gnoza care in noul context – globalizarea – ofera o "explicatie" globala asupra a ceea ce se intimpla in lume, asupra mecanismelor care determina evenimentele la nivel mondial. Simplificarile, mai ales cele cu substrat universalist, sint intotdeauna atragatoare. In peisajul extraordinar de complex si confuzionant al lumii de astazi, o teorie care ordoneaza lucrurile in termeni binari si confruntationali pare o salvare. Pe de alta parte, se pare ca teoria lui Huntington este un important instrument politic atit pentru adeptii din SUA ai interventionismului, care afirma ca Occidentul trebuie sa-si asume un rol misionar in "irationala" lume islamica, cit si pentru radicalii din intreaga lume care gasesc in impulsul misionar al teoriei un motiv pentru a milita impotriva Occidentului.
Aceasta ultima explicatie se gaseste intr-un foarte bun articol scris de Edward W. Said, erudit american de origine palestiniana. Asistam, scrie Said in numarul din 22 octombrie al revistei "The Nation", nu la o "ciocnire a civilizatiilor", ci la o "ciocnire a ignorantei". Said vede in Huntington nu un invatat, ci un ideolog, iar in "ciocnirea civilizatiilor"vede nu o descriere a lumii actuale, ci o prescriptie. Lucrarea lui Huntington este adevaratul Coran, "carticica rosie", Mein Kampf-ul dupa care se conduc radicalii din ambele tabere. Este clar ca nu exista entitati culturale care sa poata fi numite civilizatii si nici macar caracteristici culturale ireductibil opuse, dar sub impactul unei teorii atit de influente lumea ar putea avea impresia ca exista si ca justifica un conflict in numele lor.
Said este el insusi o notorietate in spatiul academic american. Faima sa se datoreaza tot unei carti – "Orientalism", publicata pentru prima data in 1978, reeditata apoi si tradusa in mai multe limbi, in intreaga lume. "Orientalism" este o critica "avant la lettre" o teoriei ciocnirii civilizatiilor si a altor teorii congenere. Ideea lui Said este ca "Orientul" despre care obisnuim sa vorbim este o constructie ideologica si totodata pandantul cultural al colonialismului. "Orientalismul" este un set de idei, credinte si atitudini prin care realitati diverse si complexe sint simplificate, unificate, stereotipizate, descalificate sub numele de Orient. Demonstratia lui Said arata ca Orientul a fost construit in oglida cu o alta fictiune culturala, Occidentul, ca alteritate negativa fata de valorile occidentale. Orientului despotic, violent, anti-modern, irational, obscurantist, fanatic, depravat, excentric etc. ii corespunde, in aceasta traditie de gindire, Occidentul democratic, rational, modernizator etc. Orientalismul este un fapt de cultura populara si de vulgata politica, dar are o importanta traditie academica, care a fost, spune Said, alibiul intelectual al dominatiei Europei Occidentale si Statelor Unite in mai multe zone ale globului. Cartea lui Said este anti-esentialista (demonstrind ca nu exista o realitate pe care sa o numim civilizatie islamica, pentru ca in zona presupusa a Islamului exista numeroase diferente religioase, etnice, politice etc.) si anti-hegemonica (aratind ca nu exista motive rationale pentru a valoriza negativ diferentele culturale si pentru a permite politici de dominare in numele lor). In paranteza fie spus, pe urmele lui Said, Maria Todorova a interpretat "balcanismul" ca o subspecie a orientalismului, fiind instrumentul ideologic prin care sud-estul european este descalificat in comparatia cu Europa Occidentala, iar Sorin Antohi a aratat ca orientalismul este metonimic, reproducindu-se in interiorul fiecarei tari – in Romania, Moldova jucind rol de "Orient" in comparatie cu "Occidentul" care ar fi Transilvania.
Lucrarea lui Huntington este in mod evident una din ilustrarile rudimentare ale orientalismului. Autorul "Ciocnirii civilizatiilor" colporteaza cu naturalete nocive stereotipuri anti-orientale care corespund in oglinda "argumentelor" din virulenta retorica anti-americana, expusa de gruparile radicale. La radicalism se raspunde cu radicalism, ceea ce nu poate sa ne bucure. Faima de care se bucura cartea lui Huntington este o veste proasta pentru intreaga lume. Si "Ciocnirea civilizatiilor" si "Orientalism" au fost traduse de curind in romaneste. Sint curios care se va vinde mai bine.
Adrian CIOFLANCA