In cautarea lui Mos Gerila

In copilarie, de Craciun, primeam daruri din trei parti. Cel mai consistent pachet il gaseam sub brad, in fiecare dimineata de 25 decembrie. Era sigur de la Mos Gerila. A doilea dar, intotdeauna o jucarie, mi-l aducea taica-meu de la slujba. Trei ani la rind am capatat acelasi autobuz rosu, de plastic, de provenienta sovietica, urit, dar foarte solid, pe care il dadeam de toti peretii. Si tot nu se spargea! Mai primeam un pachet si de la scoala, dar gestul nu se repeta an de an. Pungile impartite de dascali contineau doar dulciuri si portocale.

Desi inca de la gradinita circulau anumite zvonuri, cum ca Mos Gerila nu ar exista, propriile mele cercetari, in care am consultat mai mult de trei surse, toate extrem de credibile, au ajuns la alte concluzii. Mos Gerila traia cu certitudine, undeva la Polul Nord. M-a nedumerit doar faptul ca, intr-o iarna, am descoperit sub un pat o multime de jucarii. Explicatia ca Mosul a venit mai repede, dar negasindu-ma acasa, a lasat darul parintilor, mi s-a parut cam trasa de par. Sa fi lipsit eu chiar atit de mult?

N-as putea aprecia cind a disparut sentimentul de Mos Gerila, dar in anii ’80 inca il aveam. Disparusera in schimb (de pe piata) dulciurile, citricele, jucariile frumoase si, la un moment dat, chiar si brazii. In urma indicatiilor pretioase, se incerca suprapunerea sarbatorii bradului de Craciun (numit acum doar pomul de iarna) cu petrecerea Revelionului. Prin ’87, am vazut doua camioane, pline ochi cu brazi superbi si foarte ieftini, cum si-au descarcat marfa in piata. Dar era 28 decembrie si, cit m-am uitat eu, nimeni nu a cumparat vreun brad. Pardon, pom de iarna.

In decembrie 1989, Mos Gerila – suspectat de colaborationism – s-a retras demn, facindu-i loc lui Mos Craciun. Ceilalti colaborationisti au ramas insa pe pozitii. A reprezentat doar o intimplare sinistra, dar primul cadou al Mosului pentru romani a fost Ion Iliescu. In acelasi timp, cehii il primeau pe Vaclav Havel. De, cehul a fost intotdeauna mai cu-minte.

Oricum, in anii ’90, traiam deja dezamagirea conectarii tot mai profunde la lumea adultilor. Ceea ce in copilarie mi se parea un univers al intelepciunii si al generozitatii, devenise mai degraba un tarim al caricaturilor. Vaicareala permanenta, falsificarea propriului trecut, agresivitatea, prostia manifesta, absenta minimei culturi se intilneau peste tot. M-a uimit peste masura si lipsa de sinceritate a rolului asumat. In copilarie, vardistii nu pactizau cu hotii. In lumea reala se incuscreau si furau impreuna. Curios, dar lumea copiilor imi apare azi mult mai dreapta decit cea a adultilor. Acolo chiar functiona meritocratia. Prostii nu luau niciodata premiul intii.

Dar pentru ca nu confund copilaria si adolescenta cu comunismul, nu fac parte dintre cei care cred ca toate relele de azi au fost aduse de Mos Craciun. Mai ales ca, nu-i asa?, Mos Craciun nu exista! Dar Mos Gerila a existat cu siguranta! Si nici nu cred ca a fost turnator.