Invazia mongola

Dupa saptamini de grele trensiuni politice, greva anuntata de sindicatele din sistemul sanitar aduce clasa politica din Rom?nia, ca si pe toti rom?nii, in fata adevaratei realitati: societatea rom?neasca este la limita mizeriei sociale. Mutatia de accent era de asteptat si exprima un sentiment general de saturatie, neputinta, confuzie si revolta surda. Greva este demna si civilizata. Nu s-a cerut inca demisia nimanui, nu s-a aruncat cu oua. Toata lumea este de acord sa constate situatia deplorabila a sistemului sanitar. S-au oferit si solutii foarte ingenioase. Dar nu s-au gasit bani si cu siguranta nu se vor gasi din alta parte decit din inflatie.
Trei lucruri trebuie observate aici: sindicatele nu stiu ce vor, clasa politica este ipocrita, iar societatea rom?neasca nu vrea cu adevarat reforma sau nu stie ce reforma vrea. Intrebat de unde ar putea veni banii pentru dublarea salariilor, liderul sindicatului "Sanitas" a opinat ca este mai important sistemul sanitar decit pragul maximal de 3,6 de procente al deficitului PIB pe care vrea sa-l respecte guvernul. Salariile din sistemul medical sint jignitoare, dar solutia oferita de domnul Petcu condamna societatea rom?neasca la a nu mai avea nici o speranta.
Deficitul bugetar redus este principala cale macroenomica de a controla inflatia. O inflatie care nu poate fi stapinita este la fel de periculoasa ca si pierderea suveranitatii nationale, mai clar, cu ocuparea pe cale militara de catre rusi sau mongoli, sa zicem. Acesta nu este obiectivul FMI, cum am crede. Fara a controla cit de cit inflatia, nici un proiect de reforma nu va avea vreo finalitate palpabila. Inflatia face posibil ca intreprinderile care lucreaza prost sa nu fie falimentate, caci ele isi scot cheltuielile prin preturi, profitind de valul inflationist. Sanatatea populatiei incepe cu sanatatea finantelor statului.
Ceea ce este de asemenea foarte dezamagitor vine din faptul ca sindicatele n-au vorbit nimic de reforma sistemului sanitar care sa preceada orice crestere salariala. Asistenta medicala este un sistem de servicii, care trebuie pus in relatie cu evolutia intregii societati. Daca rom?nii vor fi mai bine alimentati, imbracati, educati etc., atunci ei vor apela mai putin la sistemul sanitar. Nu se va schimba nimic daca rom?nii vor continua sa ramina saraci.
In acelasi timp, este momentul sa se renunte la cliseele egalitariste si sa se accepte privatizarea masiva a sistemului. Noi nu sintem egali decit in fata lui Dumnezeu si a legii. Cei care muncesc mai mult, mai bine, au noroc sau mai stiu eu ce, trebuie sa beneficieze de o asistenta sanitara la nivelul banilor pe care-i ofera si pe care il doresc. Noi, ceilalti, ne vom multumi cu serviciile minimale oferite de sistemul de stat, care sint, peste tot in lume, de un nivel mizerabil. Aceasta revizuire este esentiala din cel putin doua motive: raporturile dintre pacienti si personalul medical ar deveni astfel normale, statul n-ar mai fi identificat cu spitalul (asistenta gratuita, dar proasta, servicii conditionate de bani negri etc.), iar, apoi, fiecare individ va trebui sa stie ca, daca vrea sa fie tratat civilizat intr-un spital, trebuie sa plateasca, deci sa munceasca serios si sa economiseasca (intr-o tara normala, nu toti citiga bani prin furt).
Pe de alta parte, orice crestere salariala trebuie insotita de reduceri de personal. In Rom?nia, spitalele noastre au scheme supraincarcate si par organizate ca un sistem feudal: in virful piramidei se afla seful de sectie (Profesorul), insul infailibil, care-ti stie boala inca inainte de a te fi nascut; el este inconjurat de un pumn de subalterni care fac lucrurile mizerabile ale meseriei, de asistente si infirmiere care-i duc plocoanele acasa. Imi povestea cineva care este viata unui medic in Israel: o munca absolut innebunitoare pentru citeva mii de dolari, in care medicul face aproape totul, asistentele fiind in numar redus (de altfel, peste tot – am trait-o pe pielea mea – medicii si nu asistentele fac injectii, ca sa dau un exemplu).
Trezirea brusca a sindicatului ‘Sanitas", cererea sa maximala de dublare a salariilor trebuie legata de marea batalie a bugetului care se duce in aceste zile in viata publica rom?neasca. La ea se vor asocia curind si sindicatul din invatamint, alt sindicat puternic corporatizat, si cele din regii. Este o batalie tipica pentru toate statele cu un sector public foarte extins. M-as fi asteptat ca sindicatele sa ceara, in schimbul cresterii salariilor, reducerea cheltuielilor statului in alte sectoare, cele de protocol, mai cu seama, reducerea aparatului birocratic si restructurarea regiilor. Ar fi fost o solicitare si morala si de interes general.
Aceasta prima criza sociala arata riscul unui guvern slab, fara o puternica baza politica. Sint lucruri la care nu poate ceda, dar guvernul este iarasi singur. Este absolut socant pentru mine sa vad elanul de solidaritate cu grevistii, de la pacienti la functionari guvernamentali, la ministri si parlamentari. Toti ar da bani, dar nu de la ei. Presa, liberalii, ultrareformistii ca Traian Basescu, toti cei care l-au facut de doi bani pe Victor Ciorbea tocmai pentru ca nu s-a aratat destul de dur, s-au dat acum deoparte. S-a creat o situatie kafkiana: toata lumea vrea marirea salariilor grevistilor, mai putin doua oribile creaturi puse de FMI: Victor Ciorbea si Daniel Daianu. Cu un asemenea nivel de responsabilitate colectiva, reforma va fi o lunga penitenta.
Un comentariu de Florea Ioncioaia, cercetator la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol".