Mandatul crizei

Pe 15 septembrie 2008, o unda de soc a surprins multe state pe picior gresit: declararea falimentului uneia dintre cele mai mari banci din lume, Lehman Brothers, a adus haos pe burse si panica pe pietele de capital. Totusi, despre criza se stia inca de la sfarsitul anilor ’90 ca va veni – iar Romania a resimtit asta din plin, desi mult mai vizibila era atunci inchiderea marilor "gauri negre" din economie, pentru care toti dadeau vina pe guvernarea CDR. Ceva mai tarziu, razboiul din Irak a oferit americanilor o noua amanare, dar pana la urma s-a intamplat. Astazi se considera ca Statele Unite au reusit sa exporte cu succes efectele crizei si ca principala victima este Europa, luata pe nepregatite. Insa motivul nu e atat amploarea fenomenului, cat faptul ca in zona euro au iesit la iveala probleme grave care impiedica revenirea.

In toamna lui 2008, Romania continua sa zboare pe culmile unui vis frumos. Atunci, ca si acum, campania electorala nu lua in seama semnele rele, ba chiar se votau cu veselie in Parlament legi despre cresteri salariale cu 50 la suta. Totul s-a frant la inceputul lui 2009, cand cresterea de 6%, cat estimase Comisia Nationala de Prognoza, s-a transformat in martie in scadere de 4%, ajungand aproape sa se dubleze pana la sfarsitul anului.

Intre timp, TVA a crescut, iar veniturile au scazut. Paradoxal, media pe tara arata o crestere continua, de la un an la altul, a salariului mediu net, ajuns in prezent la 1556 de lei.

Fiind an electoral, trebuie sa existe si promisiuni populiste. Pe de alta parte, cotidianul financiar Wall Street Journal constata ca prea mare a fost linistea in ringurile bursiere inaintea unei toamne pline de evenimente economice, financiare si politice care pot deveni dramatice. Programele Guvernului roman, oricare ar fi acesta, depind in foarte mare masura de FMI. Chiar si asa, reintregirea salariilor se face, iar sumele retinute din pensii pentru plata asigurarilor medicale se platesc si ele, dupa cum s-au laudat in atatea randuri liderii coalitiei aflate la putere. Mai vin insa restantele salariale din justitie (5% din totalul platilor esalonate care incep din acest an si se vor incheia in 2016).

De unde bani pentru toate astea? In mod sigur, nu din donatii. Mai degraba de la investitii – cele "neinspirate", dupa cum se grabesc sa sustina cei de la USL. Mai mult. Cu larghete, Guvernul s-a oferit sa pasuiasca si cateva societati mari de la plata datoriilor. TVR si CFR, de exemplu, vor avea la dispozitie 7 ani pentru asta, in vreme ce Complexul Energetic Oltenia urmeaza sa plateasca primele de muraturi catre cei 9000 de angajati pe care-i are. Abia dupa aceea va fi numit un consiliu de administratie profesionist si un director general la aceasta noua companie. Cel putin asa prevede scrisoarea de intentie pregatita la Guvern pentru FMI, unde se mai mentioneaza ca Oltenia este o companie care are mare nevoie de investitii, pentru ca detine un rol cheie in asigurarea securitatii energetice din Romania. Sa dea Domnul!

Dar Guvernul actual a dat asigurari ca anul acesta vor fi bani pentru plata lefurilor la stat si a pensiilor. Dar anul viitor? E de sperat ca, daca se vor vinde pachete semnificative la Transgaz, Romgaz si Nuclearelectrica, banii obtinuti vor fi directionati catre investitii – inspirate de data asta. In caz contrar, macar sa stim ca am involuat spre etapa vanzarilor de prin casa, ca sa aiba unii cu ce castiga alegerile.