Meseria de cetatean

Multa lume este de acord ca lupta electorala din acest an, cel putin la Iasi, are un nivel mai bun decit precedentele. Exista o dezbatere in jurul citorva teme mari, lupta nu se mai concentreaza exclusiv asupra persoanelor, atacurile sub centura nu au atins limite insuportabile. S-ar putea trage de aici concluzia ca democratia romaneasca este in progres.
In ciuda acestui fapt, este greu de spus cit anume intereseaza publicul, electoratul in speta, aceasta dezbatere si daca "jucatorul" care a venit cu idei mai bune, cu un program mai serios, va cistiga. Specificul campaniilor electorale romanesti, cel putin la nivel local, este dat de caracterul lor de sera. Infruntarea electorala aproape ca nu priveste pe nimeni, cu exceptia unor mici grupuri de initiati, care asista partitura electorala a fiecarui candidat. Totul apare ca un spectacol bun, dar de la care lipsesc, nu se stie de ce, tocmai spectatorii.
Unde este publicul campaniei electorale locale? Cum se formeaza atunci convingerile electorale daca dezbaterea nu intereseaza pe nimeni?
Pentru cetateanul obisnuit, nimic nu este mai anost si mai gratuit decit publicitatea electorala. Daca nu se dau mici si bere sau daca onorabilii aspiranti la o demnitate publica nu se paruiesc de circumstanta, atunci nu este nimic interesant de vazut si auzit. Dar, in ciuda aparentelor, nici micii si nici berea nu fac din insul consumator de clipuri si lozinci electorale un cetatean: personajul colectiv cheie al oricarei democratii.
Pentru multi romani, campania electorala nu are sens, este cel mult un spectacol de circ, in care ei nu se simt nici implicati, nici responsabili. Politicienii nu fac decit sa raspunda pe limba lor acestei precare exigente. De aceea, campania electorala este atit de personalizata si atit de golita de idei. De altfel, probabil, patru din cinci electori nu stiu precis ce anume urmeaza sa voteze, cu exceptia candidatului la primarie, ca sa nu mai vorbim de atributiile consiliilor locale sau judetene.
N-ar trebui sa ne facem prea multe iluzii in legatura cu democratia participativa, desi la nivel local aceasta este realmente posibila, dupa cum o supra-mobilizare politica a electoratului poate crea falii colective grave. Totusi, cine oare ar trebui sa faca agenda candidatilor implicati in lupta electorala daca nu cetateanul?
Faptul ca multe lozinci si programe electorale sint construite la Bucuresti, pentru intreaga tara, cum este cazul PDSR sau PD, arata ca suporterul democratiei este plecat la birt, de unde a uitat sa se mai intoarca. De altfel, aceste lozinci au un caracter abstract si voluntarist, asa cum este aceea a d-lui Traian Dobre: "Noi va dam puterea inapoi". De ce oare ar trebui sa ne dea dl. Dobre puterea inapoi si de la cine? Puterea nu apartine cetatenilor?
Din acest punct de vedere, problema cheie a dezbaterii electorale romanesti este definirea raporturilor dintre electorat, publicul scenetei electorale, si candidati. Cum arata ea in acest moment, pare ca politicienii sint un fel de amestec dintre un clovn, o persoana care vrea sa-si amuze spectatorii, si chelneri, baieti de gasca ce aduc tot ce vrea clientul. Aceasta relatie se reduce insa la campania electorala, pentru ca a doua zi rolurile se inverseaza.
Faptul se datoreaza absentei unei categorii esentiale in toate democratiile: electoratul militant. In Romania, electoratul nu are o fata, el se comporta ca o masa care se duce in directia de unde bate vintul. Cu cit aceasta este mai extinsa in raport cu populatia, cu atit este mai lipsita de repere clare. Democratiile functionale se bazeaza nu numai pe retelele de militanti ai formatiunilor politice sau pe gruparile de lobby. Suportul marilor dezbateri politice il constituie de fapt gruparile de cetateni, semi-spontane, adesea, care cultiva o tema sau alta, care sugereaza polemicile candidatilor etc. Acestea intretin tensiunea electorala, coboara politica la nivelul strazii si al cartierului. Cu ajutorul lor, intotdeauna voluntar, se transmit mesaje electorale, se leaga o relatie intre electorat si un candidat, se creeaza, cu alte cuvinte, o relatie de responsabilitate reciproca.
Este inacceptabil ca nimeni sa nu cunoasca ceva despre un candidat, in special pentru consilieri, dar totusi sa-l voteze, pentru ca el se afla, prin hazard, pe lista partidului sau favorit. Politizarea votului local este expresia renuntarii cetateanului la calitatea sa. Cel ales nu va simti nici un fel de responsabilitate fata de electoratul sau, intrucit faptul ca a fost ales s-a datorat pozitiei sale in partid si nu unor merite pe care electoratul le-a apreciat.
Este evident ca trebuie schimbata aici si legea electorala, dar probabil ca lucrul cel mai grav este absenta cetateanului din jocul democratic real. Nimeni nu-i va da cetateanului puterea inapoi, daca el nu va fi in stare sa si-o atribuie singur. Puterea sa este expresia unei vointe clare de a participa la dezbaterea politica, in speta, la viata comunitatii. (Florea IONCIOAIA)