Caută 
2 MIN
La o zi dupa incheierea tentativei de calificare a nationalei de fotbal la Euro 2012 si in plina activitate a DNA impotriva coruptiei din arbitraj, a iesit la rampa si presedintele FRF, Mircea Sandu. Tema discutiei? Starea precara a nationalei? Scandalul Avram-Terbea? Perspectivele arbitrajului romanesc odata cu numirea lui Ion Craciunescu? Pas! Intr-o conferinta, in fata unor jurnalisti care stiu sa intrebe, subiectele de mai sus nu puteau fi evitate, asa ca logoreea "Nasului" le-a atins si pe acestea. Insa tema principala a fost pedepsirea rebelului de la Craiova, Adrian Mititelu si, in fundal, amenintari voalate la adresa celuilalt mare dusman, Iancu de la Timisoara. Cu alte cuvinte, criza profunda prin care trece fotbalul romanesc il lasa nemuritor si rece pe Mircea Sandu. Nemuritor, fiindca "Nasul" insusi si-a anuntat intentia de a candida la presedintia FRF, vizind nu numai recorduri fotbalistic-manageriale, ci si istoria neamului. Rece ca gheata, fiindca glacialitatea apare ca un leit-motiv in toate declaratiile lui Mircea Sandu. Cine sintem noi sa pretindem calificari la Euro sau la Mondiale? Nici Dan Petrescu nu poate face nimic la nationala, nici Gica Popescu nu are stofa de presedinte al FRF, iar Ion Craciunescu poate realiza doar ceva in perspectiva, probabil pe cind maretul sef al Federatiei va atinge anii de domnie ai primului monarh roman de Hohenzollern-Sigmaringen.
Scriam acum citeva zile intr-un comentariu aparut in paginile de sport ca marea problema a fotbalistului roman de la Gica Hagi&Co incoace este mentalitatea, mai exact lipsa unui mental de invingator, pentru ca nu are exemple de urmat. Discursul "Nasului" ii arunca pe noi culmi ale pesimismului.
Ce moral de invingator poti sa ai tu, Srdjan Luchin sau tu, Vlad Chiriches, atunci cind vine seful cel mare de la FRF si spune de la inalta tribuna vorbe ca, de plida, "cine sintem noi ca sa dorim calificare?" Pe linga megiesiile primejdioase din vestiar, poza (si proza) pesimista a "Nasului" inseamna bomboana cocotata in virful colivei nationale. Poftiti la pomana, domnilor fotbalisti din Albania si San Marino, din Andorra sau Liechtenstein, noi sintem niste amariti care nu dorim decit sa ne aparam saracia din raiul lui Sandu si Piturca, Costica Vilcea si Avram, Becali si Borcea. Saracie adunata din firimiturile culese, pe vremuri, de la masa bogatilor, de alde Hagi, Popescu si Petrescu si depuse in banci elvetiene. Cine sintem noi, domnilor? Uitati ca e vreme de criza? Ne comparam noi cu forte puternice si prospere ca Bosnia, Estonia sau Muntenegru, ca sa rivnim calificari? Cit despre celelalte negre profetii, parca-parca seamana a avertismente. Gica, stai in banca ta, fiindca "Io, Mircea Voievod", mai vreau sa candidez. Ioane, vezi-ti de viitor, lasa prezentul in seama mea. Ca ai mai patit-o! Odata aceste mici chestiuni rezolvate, Mircea Sandu se poate concentra asupra marilor probleme ale fotbalului romanesc: Mititelu si Iancu.
