O Romanie „ireala”

Atmosfera publica din Romania e atat de isterizata si atat de grav viciata de manipulare incat dincolo de faptul ca aproape nimeni – mass media, politicieni, elite intelectuale, nu mai discuta evenimente care ar putea sa ne influenteze hotarator existenta in viitor (de la conflictul din Siria pana la soarta Euro) chestiuni care sunt in fond non-subiecte ajung sa fie dezbatute indelung, cu aprindere, pe micile ecrane sau in discutii private, in loc sa fie expediate in cateva minute. O capcana in care au ajuns sa cada chiar oameni inteligenti si de buna credinta intoxicati mental de tot felul de trasnai aruncate cu abilitate pe piata de masinaria de propaganda USL mai ales prin varful sau de lance, trustul media detinut de Dan Voiculescu.

Bunaoara, s-a discutat saptamani intregi, cu pasiune, problema cvorumului. Din perspectiva numerica. Cati romani ar trebui sa fie pe listele electorale? Cum arata datele de la recensamant? Cati au murit in perioada scursa intre alegerile locale si referendumul din 29 iulie. Asa, ca un argument nerelevant din punct de vedere cantitativ dar important ca proba a bunei credinte, in timp ce pareau la un moment dat foarte preocupati de inventarierea deceselor survenite in perioada cu pricina, decese care afectau dimensiunea listei electorale permanente, despre numarul de romani care au capatat intre timp drept de vot politicienii USL nu pomeneau niciodata nimic! Or, trebuie spus de la inceput ca recensamantul nu are nici nu fel de rol la stabilirea listelor electorale, afirmatie cu atat mai mult valabila atunci cand avem de a face cu o masa de alegatori la nivel national, nestratificata ca arondare geografica (asa cum e cazul alegerilor locale, de exemplu). Situatie este evident valabila in cazul oricarui scrutin national de tip referendum sau la alegerea presedintelui Romaniei. In astfel de cazuri singurul criteriu de aplicat este acela al cetateniei romane. Rostul unui recensamant este cu totul altul. Acela de a oferi informatii despre structura demografica a populatiei unei tari din perspectiva multipla: etnie, credinta religioasa, educatie, nivel de venituri, conditii de trai (precum accesul la apa curenta, canalizare, electricitate) etc.

In fapt, numarul total de votanti poate fi aflat foarte simplu, in doar cateva ore, consultand baza de date gestionata de Ministerul Administratiei si Internelor care contine CNP-urile fiecaruia dintre noi. O baza de date care este actualizata permanent atunci cand intervine un deces, se naste un copil sau cineva renunta la cetatenia romana. Acolo gasim tot ce trebuie pentru a raspunde la marea intrebare care i-a framantat saptamani in sir pe marii fruntasi USL: din moment ce orice cetatean roman are drept de vot, indiferent unde se afla el fizic in momentul unui scrutin, este suficient sa stabilim o data de referinta (de exemplu cu o zi, cu o saptamana sau cu 15 zile inainte de vot) si sa numaram CNP-urile tuturor celor care la momentul respectiv sunt in viata si au drept de vot (au implinit 18 ani). Un demers atat de simplu si de evident incat faptul ca am putut sa facem atatea volute in jurul subiectului ne plaseaza mai degraba in zona crepusculara.

O alta tema falsa, readusa, recent in spatiul public, e principiul simetriei: asa dupa cum enunta apasat si savant Dan Voiculescu inca de la inceputul anului nu e normal ca la demiterea presedintelui sa fie nevoie de mai multe voturi decat pentru alegerea acestuia. Prin urmare, de ce sa avem o conditie de cvorum? E o logica pervertita. In timp ce in cazul alegerilor, la nivel local sau central, e vorba de un proces periodic care de regula se circumscrie unor intervale de patru ani intr-o tara civilizata cu proceduri democratice asezate, asa cum ar trebui sa se intample in principiu in orice tara din Uniunea Europeana, demiterea unui sef de stat e un eveniment exceptional, determinat de circumstante exceptionale imputabile acestuia. De aceea asimetria e si fireasca si necesara pentru a preintampina abuzurile de tipul celor aparute pe banda rulanta in Romania de doua luni incoace.

Iar apropo de obstinanta trimitere la cei 7,4 milioane de romani care au votat Da la referendum si de sofismele cu trimitere la democratie desi e plina lumea occidentala de sefi de stat sau de prim ministri nepopulari, mai ales in aceasta perioada de criza, nu agita nimeni pe acolo spectrul demisiilor, asa cum ar trebui sa se intample daca am aplica logica politica vehiculata la Bucuresti. Cate demiteri de sefi de stat ati auzit sa fi avut loc in Europa Occidentala in toata perioada postbelica? E drept, am avut in ultimii ani doua demisii (nu demiteri!) la varf, in Ungaria si Germania provocate (nota bene!) de doua cazuri de plagiat. Starea de normalitate este aceea in care penalizarea pentru lipsa de popularitate a unui lider are loc prin alegeri nu ori de cite ori se schimba majoritatea politica. E adevarat ca o coabitare de tipul celei din Romania poate crea probleme dar e o chestiune imputabila Constitutiei care poate fi corectata daca clasa politica o doreste. Problema e ca logica fundamentala conform careia conditia esentiala pentru ca o societate sa fie functionala e aceea de a respecta regulile, procedurile, indiferent daca ne convin sau nu, indiferent cat de nepopulare sunt acestea la un moment dat, nu se aplica mai deloc la Bucuresti. Lucru greu de inteles in majoritatea celorlalte tari din UE, de unde si perplexitatea occidentalilor fata de suita de evolutii de data recenta de pe scena politica autohtona.

In fine, o ultima constatare, ca o masura a vicierii profunde a agendei publice romanesti deturnata propagandistic intr-un teritoriu ireal iata ca un subiect care in alta parte ar fi provocat un adevarat seism politic nu reuseste sa ramana in prim plan. E vorba amenintarile cu moartea primite de judecatoarea Aspazia Cojocaru, de la Curtea Constitutionala. Daca acuzele acesteia privind implicarea unor lideri proeminenti "dintr-o anumita parte a spectrului politic" se vor proba, faptul e de o gravitate fara precedent iar consecintele politice pentru formatiunea sau formatiunile in cauza ar trebui sa fie devastatoare. Cum credeti ca s-ar fi reactionat la asa ceva, in mass media si in cercurile politice, chiar la nivelul omului de pe strada, la Berlin, la Haga sau la Viena? Cu siguranta insa, nu vom avea parte de nimic de acest gen la Bucuresti. Semn ca nu doar logica politica este grav distorsionata in Romania, ci si cea morala. Registrul de valori cu care operam e viciat in chip fundamental. O buna parte din populatie desi declarativ condamna vehement coruptia alege cu entuziasm la fiecare ciclu electoral oameni ca Radu Mazare sau Marian Oprisan sau asimileaza anchetarea fraudelor electorale cu practicile staliniste. E principalul motiv pentru care personaje de tipul celor pe care le-am vazut in ultimele doua-trei luni promovand un discurs public si un tip de comportament care intra in teritorii aberante nu par foarte ingrijorate ca vor fi sever amendate la apropiatele alegeri parlamentare.