Ori laie, ori balaie!

Simbata, in etapa a XI-a a Diviziei B de fotbal, echipa zice-se fanion a orasului Iasi a venit de la Borsec incarcata nu cu apa minerala, ci cu o sacosa cu cinci goluri. Omul numarul 1 al echipei nou promovate din statiunea harghiteana, atacantul Adrian Dobrea, are toate motivele sa rida in hohote. In anul de gratie 1995, cind s-a intimplat minunea ultimei promovari a Iasului fotbalistic, Adrian Dobrea era vedeta echipei din Copou; daca va mai amintiti, el a inscris patru din cele cinci goluri ale victoriei iesenilor in fata echipei Dacia Unirea Braila, intr-un meci de pomina, situat in conjunctura unui scandal care, in afara unei promovari efemere, n-a adus nimic bun in fotbalul iesean. Dupa cinci ani batuti pe muchie, Dobrea a putut vedea o echipa in situatie de dezastru. Ce s-a intimplat din momentul in care Poli promova in primul esalon al fotbalului romanesc si pina acum tine de domeniul "science-fiction". De pe prima scena, Iasul a ajuns, in etape succesive, in situatia practic iremediabila de a evolua in Divizia C, totul pigmentat cu un sos, aproape nelipsit, de scandaluri interminabile. "Dezastru", "catastrofa", urla suporterii, din ce in ce mai putini, ai echipei, care nu inteleg cu ce au pacatuit de au ajuns pe punctul de a li se lua spectacolul saptaminal. Putini, insa, isi dau seama ca deznodamintul la care s-a ajuns era inevitabil, in ciuda unor sperante in cirpeli jalnice care ar putea prelungi cu inca un an agonia fotbalului din Copou. Dar si aceste sperante sint zadarnice, in conditiile in care, in sezonul in curs, nu mai putin de sase echipe vor retrograda in Divizia C.
Nu are sens sa reluam argumentele analizei pertinente, aparuta in numarul de luni a "Monitorului", privitoare la cauzele care au dus la aceasta situatie amara, precum si la perspectivele de viitor. Trebuie spus ca in fotbalul nostru convietuiesc toate formele de organizare posibile in sistemul pretins amator al societatii comuniste si in sistemul de piata. Exista cluburi semidepartamentale, cluburi sponsorizate de un "stapin" atotputernic, societati fotbalistice pe actiuni, in fine, exista, in special in orasele mici si medii, cluburi puternic finantate de autoritatea locala. Exemplele din fotbalul romanesc, dar si alte experiente din sportul iesean conduc la ideea ca idealul reprezinta un sponsor puternic, cum ar fi Copos la Rapid (care si-a altoit banii pe o structura departamentala) sau Stefan la Piatra Neamt. Atita timp cit echipa ieseana de baschet a fost pastorita de societatea "Moldrom", ea a fost una dintre fruntasele acestei ramuri pe plan national, iar noua sponsorizare a firmei "EuroBit" promite din nou perspective frumoase. Aceleasi lucruri se pot spune si despre rugby. Toate bune si frumoase, dar ce ne facem daca nu se gaseste in Iasi un impatimit al fotbalului, plin de bani, care sa accepte eventuale riscuri, cum este "Pinalty" de la Neamt sau magnatul din Giulesti?
Formula societatii pe actiuni pare minunata, la prima vedere, se aplica cu mult succes in Occident (in Anglia, de exemplu), numai ca n-are prea mult spor la romani, din cauza specificelor divergente de opinii si interese. Exemplul cel mai elocvent este cel al clubului Universitatea Craiova, unul dintre pionierii acestui tip de organizare la noi. Cu multe moase si cu motul netaiat, glorioasa odrasla din Banie a fost la un pas de retrogradare in sezonul trecut, pentru a ajunge acum in fruntea Diviziei A, cind capitalul venit din multe parti s-a concentrat, in principal, in miinile lui Gheorghe Netoiu. Ramine, deci, sustinerea municipalitatii. Moasa comunala "SC Iasi XXI" s-a dovedit o solutie fara perspective, fie din cauza unui manageriat dezastruos, fie datorita conflictelor de interese intre actionari. Exemplul Bacaului pare nu a avea aplicare la Iasi, deoarece primarul Constantin Simirad, ca si majoritatea consilierilor municipali si judeteni se arata alergici la fotbal. Si, din moment ce, desi adversitatea primarului este binecunoscuta, acesta a fost ales de ieseni in fruntea urbei cu o majoritate confortabila, a se pune problema alocarii spre fotbal a unor procente din bugetul local este o utopie.
Ce ramine de facut? O evaluare stricta a posibilitatilor existente de finantare a clubului, fie din matca "SC Iasi XXI", fie din taxa pentru sport, si o comparatie cu necesitatile sint lucruri absolut necesare. In urma acestei operatii se va cunoaste fundamentul pe care se poate aseza Poli in viitor: mentinere onorabila in Divizia B, retrogradare iremediabila sau chiar desfiintare.
Cea mai trista dintre aceste alternative ar putea avea insa efectele unui soc benefic, energii latente ale orasului putind fi canalizate spre fotbal. E greu de crezut ce reactii ar declansa disparitia clubului din Copou. N-ar fi exclus sa apara sponsorul providential care, pe ruinele defunctei Poli, sa inalte o puternica grupare fotbalistica.
Confruntati cu realitatea, lipsiti de sperante inutile, iesenii ar putea gasi o solutie imposibil de anticipat in momentul de fata.
In fine, daca sportul cu balonul rotund este atit de pretentios, n-ar fi deloc deplasata incercarea de a se orienta finantarile existente si inutile din partea municipalitatii spre sporturi mai putin costisitoare, care ar reprezenta mai bine orasul pe scena tarii. Fiindca, tot cu gindul la fotbal, am uitat ca, la urma urmei, contributia Iasului la splendidul succes la Romaniei de la Jocurile Olimpice a fost, practic, nula!
Oricit am despica firul in patru, problema fotbalului iesean a ajuns la un moment de rascruce: ori laie, ori balaie. Vremea cirpelilor s-a dus! (Nicolae GRECU)