Piturca, Hagi si cortina aurita

La aceasta ora, cu doar citeva zile inaintea dificilelor confruntari cu Portugalia si Ungaria, contind pentru preliminariile CE 2000, numai in pielea lui Piturca sa nu fii. Intr-adevar, cu toate incercarile, s-a dovedit definitiv ca Adrian Ilie nu poate juca in aceste partide de importanta cruciala pentru viitorul nationalei in campionatul european; Craioveanu, chemat in regim de avarie, este suspendat pentru Lisabona, putind juca doar in meciul de la Budapesta, cu ungurii. Colac peste pupaza, in derbiul Rapid – Otelul s-a mai accidentat si Radu Niculescu, astfel incit, pentru meciul din capitala Portugaliei, Romania nu are decit doi atacanti mari si lati: Viorel Moldovan si Adrian Mihalcea. Daca mai amintim ca Viorel nu se arata in cea mai buna forma, iar Mihalcea este un cvasidebutant pentru conditiile unui joc in deplasare cu principala contracandidata la locul I, este evidenta situatia deosebit de delicata in care se afla Victor Piturca inaintea celor doua partide. Fiindca, desi preliminariile sint de-abia la inceput, ne dam seama lejer ca, daca pierdem ambele partide de simbata si miercuri, putem sa ne luam linistiti adio de la calificare. Lucru cu atit mai evident, in contextul crizei generale a fotbalului romanesc, in care eliminarea rusinoasa a tuturor reprezentantelor noastre din Cupele Europene, inca din primul tur (lucru nemaiintilnit de 22 de ani) a fost un clocot suplimentar pentru ciorba care fierbe de multa vreme. Intr-adevar, nu exista etapa de campionat in care sa nu apara vreun scandal, iar meciurile in care rezultatul este cunoscut dinainte de fel de fel de "experti" (si, culmea, pronosticurile se cam adeveresc) se inmultesc de la simbata la simbata in toate esaloanele. Presedintele FRF este poreclit "Nasul", fara nici o legatura cu maruntii ciubucari de prin trenuri, ci mai mult cu personajele filmelor lui Coppola, iar organismul, sa-i zicem, "alternativ", LPF, este condus de patronul celei mai mizerabile publicatii de scandal din Romania. La Craiova, rufele murdare se spala in public de citiva ani, in timp ce in curtea Stelei se pune surdina, dar mizeria e aceeasi. Singurul colac de salvare pentru diriguitorii fotbalului romanesc este aceasta echipa nationala, care se incapatineaza sa ramina in elita fotbalului mondial, aparind ca o cortina aurita in spatele careia evolueaza o brigada artistica de agitatie de la o ferma agricola. Daca si acest ultim bastion cade, nu se poate prevedea altceva decit un scandal teribil, cu consecinte imprevizibile asupra celor ce s-au capatuit pe seama fotbalului.
Este, deci, de la sine inteles faptul ca, in disperare de cauza, atit Piturca, cit si conducerea FRF au apelat din nou la solutia Hagi, numai buna de a astupa gaunosenia fotbalului romanesc. Numai ca Hagi si-a mentinut hotarirea de a nu mai juca in echipa nationala, nu inainte de a incerca sa plateasca cu virf si indesat o noua polita dusmanilor sai de moarte, ziaristii. Iar unele cotidiane centrale de sport au inghitit cu o naivitate strigatoare la cer galusca perfida a machedonului. La solicitarile venite de la Bucuresti, Hagi nu a negat posibilitatea revenirii in echipa nationala, daca ziaristii nu ar taxa acest gest ca o lipsa de seriozitate din partea sa. Atit le-a trebuit ziaristilor bucuresteni: uitind de tot umilinta suferita in Franta, cind toata presa romaneasca se uita cu jind la Hagi &Co cum dadeau declaratii in toate limbile posibile, cu exceptia celei materne, "Sporturile de toate culorile" au cazut in genunchi: "Revino!", "Te rugam, ajuta-ne!", au titrat pe prima pagina ziarele cu pricina, numai ca Hagi a ramas pe pozitie, chiar daca unii dintre ei si-au varsat
umorile pentru aceasta umilinta, inventind un conflict intre "machedon" si "barbugiu".
Lasind nadufurile la o parte, noi credem ca hotarirea lui Hagi este, la urma urmei, una inteleapta. Nationala, care de peste un deceniu s-a construit in jurului sau, trebuie sa joace odata si odata si fara Hagi, iar pe vechiul capitan, s-a vazut si in meciurile echipei Galatasaray, se poate conta doar la capitolul sclipiri, necum in privinta unui jucator cheie de care sa depinda jocul echipei nationale. De voie, de nevoie, Victor Piturca se afla in fata celui mai dificil moment al scurtei sale cariere de antrenor. Daca nationala pierde la Lisabona si Budapesta, este foarte posibil ca scandalul sa ia proportii inimaginabile, ceea ce, in contextul general al fotbalului romanesc, n-ar fi cel mai rau lucru posibil, chiar daca se rateaza o calificare. Fiindca operatiunea de deratizare a fotbalului romanesc este absolut necesara, chiar daca se murdareste putin "cortina aurita". (Nicolae GRECU)