Plan de revizie la Palatul Victoria

Dupa ce de ceva vreme, de fapt de mai bine de jumatate de an, s-a tot
speculat pe tema incercarilor lui Traian Basescu de a forta alegeri anticipate si de
a-l schimba pe Calin Popescu-Tariceanu din functia de prim ministru acum ne
indreptam, iata, spre o formula mult mai cuminte de remaniere, si cu putin noroc,
chiar de restructurare a guvernului. Nu e exact solutia pe care principalii actori
politici si-ar dori-o, dar pare sa fie singurul compromis la indemina in actualul
context intern si international. Cum raportul de tara al Comisiei Europene a
aminat pentru toamna decizia cu privire la data aderarii Romaniei in UE ideea
anticipatelor a trebuit inghetata cel putin pina la sfirsitul anului. Pe de alta parte,
criza gripei aviare a explodat pe masa executivului. Ea nu a facut decit sa
developeze o realitate pe care o stiam si despre vorbim de multa vreme: deficitul
major de capacitate de management la nivelul administratiei romanesti. Si aici nu
e vorba doar de ce se intimpla la Palatul Victoria, ci peste tot in tara. E o boala de
sistem, iar terapia e complicata si oricum de lunga durata. Prea multi dintre cei pe
care ii denumim generic, la nivel local si chiar central, autoritati, arata jalnic.
Acesti oameni care nu sint in stare sa gestioneze cit de cit competent criza gripei
aviare nu se comporta mai bine nici in alte situatii. Si asta indiferent cine se afla
la putere, asa ca oricit de vehement ar critica opozitia, PSD sau PRM, actuala
stare de fapt in realitate nu ar putea schimba lucrurile in mod semnificativ.
Problema e ca omul de pe strada nu face o astfel de analiza nuantata. Lumea
vede pur si simplu ca guvernul actual nu da semne ca se descurca, iar luarile de
pozitie ale presedintelui de la ultima sedinta de guvern exprima public exact acest
sentiment general, ceea ce afecteaza serios credibilitatea echipei Tariceanu.
Ceea ce inseamna ca desi adesea in trecut chiar si idea unei remanieri era
vazuta cu mare reticenta de actualul premier acum Calin Popescu-Tariceanu nu
prea are de ales. El trebuie sa dea opiniei publice sentimentul ca ceva se
schimba la Palatul Victoria. Problema e ca intr-o coalitie extrem de neomogena
cu relatii interne tensionate, asa cum e cea actuala, atunci cind se intra in detalii
lucrurile tind sa devina greu de controlat. Iar la o restructurare, adica la o
regindire masiva a formulei de organizare a guvernului, situatia ar deveni
probabil substantial mai complicata. Pentru ca o formula mai restrinsa si mai
supla de guvern inseamna in ultima instanta disparitia unora dintre pozitiile de
influenta care intra in cosul de negociere. Iata si de ce o solutie radicala de acest
gen pare mai putin probabila desi mai ales PD a introdus-o in discutie, mai
degraba din dorinta de a-si crea un avantaj la negocieri si de a obtine poate
citeva puncte in plus in plan electoral decit pentru ca ar considera-o realizabila.
Lipsa de entuziasm a premierului fata de astfel de schimbari e pina la un punct
de inteles. Formula actuala ii convine de minune. Mai ales ca fata de varianta
guvernului initial, cel alcatuit imediat dupa alegeri, cea actuala nu mai contine doi
ministri care nu erau deloc in cercul sau de apropiati, Mona Musca si Ionut
Popescu. In plus, exista cel putin trei elemente care ii creaza primului ministru
probleme suplimentare majore. Relatia dintre liberali si democrati a devenit
tensionata si, mai grav, PD a depasit PNL ca intentie de vot in toate sondajele de
opinie. In al doilea rind Calin Popescu – Tariceanu se vede acum atacat chiar din
interiorul propriului partid. De catre Crin Antonescu, un lider liberal suficient de
popular pentru a crea un curent de opinie intern periculos pentru presedintele
partidului in conditiile in care cota sa de credibilitate e in cadere libera. In fine, a
treia provocare pentru el e problema reprezentata de Gheorghe Flutur si Eugen
Nicolaescu. Ambii sint oameni influenti in PNL, conduc organizatii judetene si fac
parte din structura executiva de virf a liberalilor. E greu si sa-i elimini, dar e greu
si sa reconfirmi in functii doi ministri aflati acum in mare dificultate sub presiunea
opiniei publice. Daca mai adaugam si factorul Theodor Stolojan care nu are priza
printre liberali, dar se bucura de semnificativ mai multa credibilitate printre
alegatorii obisnuiti vedem ca ecuatia pe care trebuie sa o rezolve dl. Tariceanu e
una extrem de dificila.
De fapt, indiferent de varianta la care se va ajunge in final premierul pare sa
iasa in pierdere de fiecare data. Ceea ce duce inevitabil la mai multa instabilitate
in interiorul PNL unde diferitele tabere incep deja sa ia serios in calcul batalia de
succesiune. Cum insa efectele vor fi inevitabil resimtite dincolo de granitele
partidului vom avea in continuare parte din plin de multa agitatie pe scena politica
romaneasca.

Alexandru Lazescu