Caută 
4 MIN
"Nu vom face niciodata partenariate nocive pentru democratia romaneasca" si "nu vom sprijini niciodata un partid care il sprijina pe Traian Basescu", spunea, ieri, Mircea Geoana, de la tribuna congresului PSD. Daca e sa-i dam crezare, pericole cumplite stau sa cada pe capul tarisoarei, sub apasarea "presedintelui stat" Traian Basescu si a "axei raului", croita la Cotroceni. Iata cuvinte grele, care ar trebui sa ne faca pe toti sa ne perpelim de ingrijorare. Cit e, insa, de credibil mesagerul, e o alta chestiune, daca ne aducem aminte cum, cu doar trei ani in urma, in timpul guvernarii PSD, sub bagheta lui Adrian Nastase, un cetatean obisnuit al Romaniei, Ovidiu Iane, era ridicat de pe strada si dus pentru a fi anchetat la Politie doar pentru ca era banuit ca ar fi autorul unui Armaghedon online, care il incrimina pe primul ministru de atunci, seful unui executiv din care facea parte si vorbitorul. Virulenta la adresa lui Traian Basescu pare excesiva si da impresia ca liderii PSD sint obsedati de presedinte, un semn mai degraba de slabiciune decit de forta. Dar Mircea Geoana avea nevoie de asa ceva pentru a demonstra ca, acceptind oferta de numire a lui George Maior in fruntea SRI, a batut, in culise, palma cu seful statului.
Pe de alta parte, pe intreg parcursul discursului sau, Mircea Geoana s-a straduit sa pozeze in port-stindardul socialismului modern si al luptei impotriva saraciei din tara. Romania sociala va fi o tara in care vor curge bani in valuri pentru pensionari, pentru bolnavi si pentru profesori – a anuntat el intr-o adevarata revarsare de populism -, imediat ce partidul sau va ajunge la guvernare. Ca sa fie cit mai convingator, el a anuntat ca noua culoare a PSD va fi rosul si a avut mare grija sa vorbeasca de dl. Iliescu ca de un simbol al partidului de care, a avertizat el, "puterea portocalie" nu trebuie sa se atinga – o trimitere clara la anchetele declansate impotriva acestuia, legate de mineriade si de evenimentele din decembrie 1989. Semn ca, in ciuda discursurilor avintate despre reformarea partidului, e inca mare nevoie de cirligul Ion Iliescu pentru a tine in orbita o buna parte din electoratul traditional al partidului, mai ales cel din mediul rural si din zonele paupere. Domnul Geoana e gata sa-i alunge pe portocalii de la guvernare. Dar nu chiar pe loc, probabil pentru ca sondajele nu par, pe moment, chiar asa de incurajatoare.
Astfel de discursuri nu sint greu de livrat. Depinde insa enorm cine o face. Ion Iliescu, de ceva vreme, si Sorin Oprescu, in discursul sau de la congres, spun, in mare, acelasi lucru: cu lideri care circula in Audi, BMW-uri si Jeep-uri si iau masa la McMoni’s, lipsiti de autoritate morala, e greu sa fii convingator atunci cind vii cu mesaje de stinga. Ei pledeaza, astfel, pentru un partid explicit de stinga, cu un discurs mai radical. Lucru pe care il incearca si Mircea Geoana, fara a fi insa din cale afara de convingator.
Cu toate acestea, e neindoielnic, insa, ca PSD ramine o redutabila masinarie politica, prin forta de organizare, prin logistica si prin capacitatea de exercitare a puterii. PSD poate pierde alegeri, dar inca nu are egal ca forta politica in Romania, in ciuda cifrelor avansate de sondajele electorale din acest moment. E singura formatiune politica care poate propune, fara a fi ridicol, un guvern din umbra, o chestiune care va incepe tot mai mult sa conteze de acum incolo. In conditiile valului de numiri evident pur clientelare avansate in special de PNL – cea a lui Dan Motreanu in functia de ministru al agriculturii e doar ultimul exemplu in acest sens -, increderea in capacitatea de gestiune a puterii va fi un atu esential atunci cind oamenii isi vor da votul. Al doilea atu al PSD e acela ca lantul de scandaluri care mineaza actuala coalitie si mai ales Alianta D.A. va ridica la cote inalte neincrederea fata de ideea de coalitie, ceea ce este, evident, in favoarea sa.
E un lucru prea putin inteles de multi dintre actorii importanti ai puterii actuale. Ceea ce spune de ani de zile Valeriu Stoica, ca trebuie neaparat creata o contrapondere de dreapta la fostul partid de guvernamint pentru a da stabilitate politica Romaniei, ramine si astazi un lucru la fel de valabil. Problema nu este, insa, doar una institutionala. Ceea ce il ingrijoreaza, pina la urma, pe Ion Iliescu – faptul ca partidul sau pare sa se fi golit de substanta ideologica – e valabil si de partea cealalta, care mai este si fragmentata, pe deasupra. Comentatori si personalitati din societatea civila, deopotriva, se pling neincetat, cu ingrijorare, de ascensiunea politica a lui Gigi Becali. Se vorbeste despre banii pe care ii cheltuieste generos pentru a cistiga voturi, la Vadu Rosca sau pe la balurile bobocilor, pentru a explica de ce PNG si el personal cresc atit de spectaculos in sondaje. In mod real, lucrurile nu sint insa atit de simple. Nu doar banii ii aduc procente, ci si claritatea ideologica a discursului sau. Care ne poate placea sau nu. Dar el e singurul care vorbeste deschis despre Dumnezeu, despre valori morale si alte valori traditionale. Nu stim daca e sincer sau nu. Cert este, insa, ca pe acest loc lasat liber de politicienii care isi subordoneaza toate demersurile unor calcule de moment, discursul sau incepe sa capete contur si cistiga puncte electorale de o maniera care s-ar putea sa surprinda multa lume la alegerile urmatoare. Ar trebui sa fie un semnal ingrijorator pentru masa politicienilor actuali care nu par sa realizeze ca fara un fundament ideologic nu poti coagula un nucleu electoral stabil pe termen lung.
