Precedentul francez

S-a scris mult despre intentia Primariei de a-l debarca pe domnul Benoit Vitse de la Ateneul Tatarasi. Nici o luare de pozitie pe marginea acestui subiect, cu exceptia citorva opinii xenofobe de pe forumurile electronice, condamnabile din start (de genul "mars acasa, francezule!") nu a salutat initiativa lui Gheorghe Nichita. Ei, si? Decizia este luata, legea trebuie respectata, zarurile au fost aruncate, capul lui Vitse trebuie sa cada. Dar tocmai aceasta atitudine, de neclintit, a Primariei arata ca nu legea primeaza in mentinerea acestei decizii, ratiunile fiind de natura subiectiva, personala, urmind modelul pagubos dupa care functioneaza autoritatea publica in Romania.
Citeva lucruri merita atentie, credem, in acest context. Ele dovedesc de ce concursul de la Ateneu este compromis din fasa, iar comportamentul Primariei in cazul de fata reprezinta un precedent ce poate fi periculos.
Argumentul forte in decizia de a organiza concurs la Ateneu este o ordonanta guvernamentala din iulie 2005, care impunea directorilor de institutii publice subordonate autoritatii locale sa depuna un proiect de management in termen de sase luni, in caz contrar acestia fiind demisi de drept. Termenul limita pentru depunerea proiectelor a expirat, asadar, in iarna trecuta, dar totul a fost trecut sub tacere. Pina de curind. Ne putem intreba, asadar, de ce Primaria nu a facut publice prevederile ordonantei la intrarea sa in vigoare, si nici faptul ca directorul Vitse nu a respectat-o. Printre altele, mai trebuie amintit si faptul ca este stiut ca din Primarie au fost transmise mesaje de informare tuturor celor vizati de respectiva ordonanta, mai putin lui Benoit Vitse. Daca i-ar fi pasat de respectarea legii, ar fi fost de asteptat ca primarul Nichita sa ia imediat atitudine. Sa protesteze de a doua zi dupa expirarea termenului legal de depunere a proiectelor. Sa anunte ca Vitse nu-si face treaba, ca nu mai poate finanta un director care incalca legea. Revolta primarului fata de respectarea legii a mai asteptat insa vreo zece luni! Este adevarat ca in acest moment Benoit Vitse nu este in legalitate, dar insusi Gheorghe Nichita a incalcat legea, iar intr-un scenariu absurd, chiar Benoit Vitse l-ar putea da in judecata pentru ca l-a platit ilegal timp de peste o jumatate de an din bani publici.
Si, de fapt, ce ii reproseaza primarul Nichita lui Benoit Vitse, in afara de neincadrarea in termenii unei ordonante ce nu i-a fost adusa la cunostinta si pe care insusi Nichita a incalcat-o? Ca a pus in scena "Evanghelistii" si "Hai sa facem sex!"? Ca nu a jucat fotbal pe scena Ateneului? Acum un an, cind Consiliul Local s-a mobilizat in cor la sesizarea bisericilor fata de montarea piesei Alinei Mungiu-Pippidi, primarul a promis un control drastic la Ateneu, in urma caruia va decide daca il va mai pastra sau nu pe Vitse. (De punctat faptul ca ordonanta cu pricina era si atunci in vigoare, aparuse de vreo sase luni si ne putem intreba de ce nimeni nu a invocat-o) Controlul nu a avut loc. Daca s-ar fi tinut insa de cuvint, Nichita ar fi putut constata ca, din 2004, Vitse a organizat, cu doar 12 angajati (desi organigrama institutiei are in schema 18 posturi), 38 de spectacole de teatru – din care 28 au fost create la Ateneu -, 32 de expozitii si 67 de spectacole din afara genului dramatic. Prin comparatie, Ioan Holban a realizat, cu cei aproximativ 100 de angajati ai Teatrului National din Iasi, o singura premiera in 2004 si trei in 2005. Urmarea? Ioan Holban, debarcat de la National pentru incompenteta si incoronat, in compensatie, director la "Luceafarul", ii va evalua performantele manageriale ale lui Benoit Vitse, in cazul in care acesta din urma s-ar prezenta la concurs.
Pe de alta parte, e adevarat ca atitudinea independenta, uneori recalcitranta a lui Benoit Vitse a contat mai mult pe rabojul Primariei decit faptul ca a fost unul dintre putinii sefi de institutii culturale care au ales sa faca treaba, decit sa isi ascunda incapacitatea in spatele lipsei banilor.
Dar semnificativ este faptul ca primarul Nichita nu a oferit nici o explicatie coerenta despre concursul de la Ateneu sau despre prestatia lui Benoit Vitse. "Nu am ce sa spun in legatura cu Benoit Vitse", a spus el intrebat de reporteri. Iar asta arata ca fie nu are argumente solide pentru decizia luata, fie nu il considera pe Vitse mai mult decit un slujbas din propria-i ograda, care a meritat atentie doar cind a inchiriat sala pentru sedintele PSD-ului. Atitudinea lui Nichita seamana cu a unui "tatuc" de odinioara. Iar din acest punct de vedere, debarcarea lui Vitse e o lectie care provoaca frisoane sefilor de institutii culturale care au in fata perspectiva descentralizarii si trecerii in subordinea Primariei.