Radacinile crizei

Debarcarea lui Radu Vasile a provocat o criza politica si nu doar una guvernamentala, pentru ca demiterea fortata a premierului de catre presedintele Emil Constantinescu a fost suspectata ca fiind neconstitutionala. PDSR si mai multi analisti au sustinut intr-una ca detensionarea situatiei se va produce abia atunci cind presedintele isi va retrage cele doua decrete controversate. Drept pentru care Constantinescu a facut presiuni asupra taranistilor pentru a accepta tirgul lui Radu Vasile: demisia oficiala in schimbul reabilitarii in PNTCD si a sustinerii pentru presedintia Senatului.
Asadar, criza a devenit grava pentru ca a pus din nou in discutie, ca si criza din prima parte a anului 1998, datele fundamentale ale anatomiei statului. La fel ca in 1998, a revenit in atentie problema deficientelor Constitutiei care, vedem bine, au efecte foarte importante asupra mersului lucrurilor in Romania.
In 1991, politicienii romani au tinut neaparat sa dea o noua Constitutie. In Polonia si Ungaria, s-a intimplat altceva. Politicienii din cele doua tari nu au construit noi Constitutii, ci au preferat sa le modifice gradual pe cele vechi, pe masura ce capatau noi experiente. Sistemele politice din Polonia si Ungaria, ne spune politologul francez Jacques Rupnik, sint rezultatul unui proces de educatie constitutionala, de diseminare a valorilor constitutionalismului in rindul elitelor politice si, prin aceasta, regimurile politice din cele doua tari sint mai democratice decit cele din Romania si Bulgaria, in care Constitutiile au fost construite imediat dupa caderea comunismului. Constitutionalismul, conchide Rupnik, poate fi mai important decit insasi Constitutia din moment ce el contribuie la transformarea culturii politice.
Sa observam deci ca in Romania, ca si in Bulgaria, Constitutia a fost construita in graba, intr-un scurt interval de timp, imediat dupa caderea comunismului, pentru ca era menita a reprezenta formal actul fondator al noului regim, semnul scriptic al faptului revolutionar. Ca urmare, legea fundamentala a fost marcata grav de circumstanta si a lasat o multime de lucruri nerezolvate sau contestabile: nu prevede explicit separarea puterilor in stat, proprietatea nu este garantata, creeaza un regim semi-prezidential incert, prevede formarea a doua camere legislative cu aceleasi atributii, are lipsuri grave la capitolul desemnarii si demiterii premierului sau la cel al remanierilor guvernamentale, defineste etnic suveranitatea nationala etc. Constitutia nu anticipeaza crize politice, de altfel firesti, de felul celor prin care trecem acum. Lasa o multime de spatii albe pe care instantele politice trebuie sa incropeasca. Ceea ce, pina la urma, este constitutional, de vreme ce un principiu fundamental de drept stabileste ca tot ce nu este prevazut de lege este permis. Ca presedintele a fortat o solutie pe un teritoriu in care Constitutia nu spune mare lucru, nu prevede iesiri eficiente, este deci perfect constitutional.
Alta este parerea PDSR. Autorul Constitutiei isi apara orgolios si inversunat produsul si nu este dispus sa interpreteze decit rigid, in litera textului. Vede in Constitutie un fel de Biblie, un act canonic perfect a carui punere in discutie echivaleaza cu un sacrilegiu impotriva vointei populare. Si nu are dreptate. In Europa Centrala a avut loc deja aceasta dezbatere intre democratia constitutionala si democratia majoritara. Sustinatorii primei variante sustin ca litera Constitutiei este sfinta si ca tot ce se intimpla in spatiul politic trebuie sa porneasca de la ea, fara a o pune vreodata in cauza. Pentru sustinatorii democratiei majoritare, Constitutia nu este un dat, o realitate metafizica, ci un produs circumstantial, perfectibil, care poate fi negociat in numele electoratului, in virtutea dreptului suveran acordat prin alegeri. Nu intimplator, acest ultim curent este majoritar in Europa Centrala pentru ca doar o Constitutie perfectibila poate face fata surprizelor tranzitiei.
In Romania, PDSR, pornind de la "filosofia" expusa mai sus, a impus un mecanism extrem de greoi de modificare a Constitutiei. Tentativele diferitelor partide de a initia modificarea legii fundamentale au fost sortite esecului. Doar PNL a reusit un prim pas: stringerea semnaturilor pentru "garantarea" proprietatii. Blocarea efectiva a procedurilor de imbunatatire a Constitutiei face inutile dezbaterile care ar fi contribuit la transformarea culturii politice. Legea fundamentala nu incadreaza foarte bine ceea ce se face acum in Romania, o guvernare de coalitie, si defineste incert regimul politic, asa incit parcursurile si competentele nu sint bine stabilite. Rezultatul este un sir neintrerupt de blocaje care vor face mereu rau Romaniei.(Adrian CIOFLANCA)