Reprezentatie cu figuranti

Cu exceptia traficului infernal de la orele de virf, Romania este o tara linistita, desi ne aflam in plina campanie electorala pentru alegerea celor care ne vor reprezenta in Parlamentul European – o campanie pe cale sa treaca neobservata. Ne mai impiedicam de cite un panou de afisaj stradal, sarac in postere, cu figuri care incearca sa ne insufle increderea ca totul va fi bine daca le stampilam numele pe buletinele de vot. Dar cum ne vor reprezenta acesti ilustri necunoscuti in cea mai importanta institutie europeana? Explicatiile lipsesc aproape cu desavirsire din discursurile lor, practic inexistente.

In aceste conditii, misiunea candidatilor in legislativul de la Strasbourg e greu de imaginat cum va fi, cita vreme nici actualii eurodeputati nu reusesc sa-si faca cunoscuta activitatea. Or, aschia nu sare departe de trunchi: si in Parlamentul de la Bucuresti e degringolada la capitolul realizari. In schimb, de la cei 35 de europarlamentari romani asteptarile sint mari. E drept ca vocile lor se dilueaza puternic printre ceilalti 750 de alesi, dar o pozitie comuna – cum ar fi putut fi, de exemplu, luni, cind Parlamentul Europei a discutat decretul italian de expulzare – ar fi facut, cu siguranta, mai mult decit o plimbare electorala pe coclaurile patriei, cu zimbetul pe buze. Asa se explica dezinteresul, deloc surprinzator, al alegatorilor fata de cei 35.

Dar cu totul inexplicabila este lipsa de vlaga a partidelor implicate, care par sa-si menajeze fortele pentru alte alegeri. Cel mai mare efort depus de formatiunile politice pina acum a fost gasirea de candidati. Calitatile necesare acestora au masacrat listele electorale, astfel ca putini au trecut testul corectitudinii si al notorietatii. Chiar si asa, CNSAS a facut "victime" printre cei ramasi, scotindu-i din cursa pe cei acuzati ca s-au ocupat de politie politica in tinerete.

Cu toate uscaturile aruncate de pe liste, increderea romanilor ca cei ajunsi in Parlamentul Europei ii vor reprezenta cu succes ramine la un nivel scazut. De altfel, chiar Parlamentul Romaniei este considerat nereprezentativ, in ciuda procentelor cu care politicienii se lauda ca s-au propulsat in 2004 in fotoliile de deputati si senatori.

Un sondaj pe aceasta tema, a reprezentativitatii, facut public saptamina trecuta, contine cifre dezolante. Legislativul de la Bucuresti se afla in coada clasamentului, pe primul loc situindu-se institutia prezidentiala. Intre cele doua extreme se afla, potrivit Insomar, administratia publica locala, Avocatul Poporului, instantele de judecata, DNA, Ministerul Justitiei, administratia publica judeteana, MIRA, DGA si Parchetele, in ordinea descrescatoare a notelor date de romani pentru modul in care aceste institutii le servesc interesele. Lipsesc Ministerul de Externe si sindicatele, care probabil ar fi iesit pe minus, pe fondul crizei imigrantilor din Italia, respectiv in contextul negocierilor pentru salariul minim pe economie.

Asadar, de exemple nu ducem lipsa, doar de solutii. Iar acestea din urma par a fi atit de indepartate pe cit de multi romani prefera sa se dea drept straini atunci cind sint plecati din tara. Asta din cauza infractorilor care ne reprezinta fara sa vrem si de care incearca sa (ne) scape italienii.