Revelatii morale selective

Zilele trecute dl. Mircea Geoana a avut o revelatie: avind in vedere colaborarea sa cu vechiul regim Traian Basescu nu ar avea autoritatea morala de a ocupa cea mai inalta functie in stat. Si Corneliu Vadim Tudor crede ca presedintele ar trebui demis. De ce credeti ca ar trebui sa se intimple asa ceva? Pentru ca ar fi colaborat cu Securitatea! Acuzatorul sau nu e nimeni altcineva decit presedintele unui partid care musteste de fosti ofiteri de securitate, unii cu functii din cele mai inalte in ierarhie, omul care impreuna cu Eugen Barbu transformase inainte de 1990 fosta revista „Saptamina” intr-o tribuna publica de linsaj mediatic indreptata atit impotriva intelectualilor romani din exil, cazurile Monicai Lovinescu si Virgil Ierunca fiind intre cele mai notorii, cit si a celor din tara. Cit despre nelinistile morale ale presedintelui PSD, acesta ar fi fost ceva mai credibil daca ar fi avut astfel de framintari si pe vremea in care Ion Iliescu, care a facut parte nemijlocit din activul de virf PCR, fondatorul formatiunii politice pe care o conduce acum Mircea Geoana, ocupa el fotoliu de la Cotroceni.
Dincolo de ridicolul lor, acest tip de declaratii descriu din pacate derapajul general la care asistam in prezent pe temele lustratiei si colaborarii cu fosta politie politica comunista. Dimensiunea morala s-a evaporat in intregime. Totul s-a transformat intr-o paruiala generala al carui unic rost e doar acela de a elimina cu astfel de pirghii adversarii politici. Cei din alte partide si mai ales cei din propriile partide. Noii moralisti, de tipul lui Cosmin Gusa, sint cit se poate de radicali. Neapucind, din ratiuni biologice, sa se maculeze prin colaborarea cu fostul regim, ei cultiva in mod convenabil acest gen de subiecte care le convin de minune. Pentru ca astfel cine sa-si mai aminteasca de vremurile, deloc indepartate, in care secretarul general de atunci al PSD punea la punct strategii de acaparare a mass media independente in folosul partidului sau.
Focalizarea obsesiva pe subiectele pomenite mai sus mai are si alte avantaje. Ati mai auzit in ultimul timp discutii consistente despre coruptie sau despre procesul de refomare a justitiei? Partea proasta e ca nu mai vorbim nici despre integrare europeana. Si chiar daca pare destul de probabil ca momentul formal al aderarii sa ramina 1 ianuarie 2007, asta nu inseamna ca nu mai sint multe aspecte tehnice de depanat. Daca nu reusim sa o facem in timp util, riscam fie sa pierdem accesul la unele fonduri europene, fie sa nu putem opera pe piata comunitara in conditii egale cu celelalte state membre al UE.
Asa cum curg acum lucrurile, cutremurul politic la care asistam va avea efecte semnificative. E copt momentul in care o buna parte dintre actualii liderii politici, multi cu peste 15 ani de cariera politica in spate, vor fi inlocuiti cu lupii tineri care stau deja in block starturi. In principiu, dincolo de motivatiile discutabile, nu e neaparat rau ca se intimpla asa. Un schimb de generatii e pina la urma necesar. Problema e ca tinerii jucatori politici care tocmai se pregatesc sa intre pe terenul mare nu sint nici mai competenti si nici nu au o acoperire morala superioara predecesorilor lor. Ceea ce inseamna ca criza masiva de incredere cu care se confrunta de citiva ani incoace sistemul politic romanesc e inca departe de final.