Revizuirea Apocalipsei

Pentru a doua luna consecutiv, in martie, exporturile si productia industriala ale Romaniei au crescut. Este prematur de a face din aceasta un motiv de optimism. Datele sint nu numai contradictorii, dar mai ales putin semnificative, pentru a putea judeca un trend economic. Se observa o crestere a exporturilor de produse cu o redusa valoare adaugata (mai ales produse din lemn sau produse metalurgice, dar si textile), in timp ce produsele de inalta tehnologie au o pondere inca mult prea redusa.
Cu toate acestea, pentru prima data dupa mai bine de patru ani si mai cu seama de la inceputul procesului de reforma odata cu venirea la putere a coalitiei actuale, mult condamnata pentru strategia economica adoptata, economia romaneasca da semne destul de evidente ca este pe drumul cel bun. Productia creste in plina iarna, adica in afara ritmurilor sezoniere obisnuite, in plina politica de austeritate, adica nu se bazeaza pe investitii publice masive sau pe cresterea inflatiei. De asemenea, aceasta nu s-a produs dupa o prabusire a monedei, ca in Bulgaria sau Rusia. Dimpotriva, moneda romaneasca a fost tot timpul supraevaluata in acesti ani.
Inchiderile de intreprinderi, concedierile masive de personal, privatizarea cvasi-generala, disciplinarea fiscala a agentilor economici, care au fost vazute ani de zile de apostolii populismului dogmatic de toate culorile ca niste tragedii nationale, acte de tradare fata de patrie, dovezi de amatorism, iresponsabilitate si servilism fata de FMI ale actualilor "guvernanti", incep sa-si arate roadele. Este clar acum ca nimeni n-a inchis o fabrica de dragul de a o inchide, cu exceptia unor cazuri izolate, probabil, inevitabile, nimeni n-a vindut o fabrica doar pentru a face in ciuda clientelei "patriotilor", dupa cum nimeni n-a facut concedieri din placerea de a face rau unor salariati. Peste tot, atit cit a fost posibil, a cintarit ratiunea economica, singura care dicteaza in acest joc. Oricine afirma contrariul este rau intentionat sau pur si simplu orb.
Este prea devreme pentru a vorbi de un boom economic, fie si pentru ca economia romaneasca este prea vulnerabila la cele mai mici conjuncturi. Apoi, nu stim exact care sint limitele acestei cresteri, cu alte cuvinte, cit anume din economie s-a adaptat cu adevarat la economia de piata. Totusi, aceste cifre sint importante din cel putin doua motive. Mai intii, ele pot pune capat unui defetism cronic.
Retorica prabusirii a devenit codul cultural, gindirea unica a lumii romanesti. Cuvintul dezastru, utilizat imediat dupa pierderea alegerilor de catre actualul senator Ion Iliescu, a intrat in limbajul comun. Viziunea apocaliptica, in general, comoda din punct de vedere intelectual si politic, este dominanta. Toata presa romaneasca s-a simtit teribil de vexata cind o agentie de rating si mai ales doi jurnalisti britanici de tip dimbovitean au plasat Romania in apropierea unor tari africane, codase pina si ele in sat. Dar, in fapt, observatiile ziaristilor straini nu difera cu nimic, ba poate sint chiar mai blinde fata de cele ale cunoscutilor formatori de opinie indigeni. Nici ei n-au incercat sa mearga dincolo de agitatia politico-electoralista prepetua din lumea romaneasca.
In al doilea rind, aceste date arata ca sursele de crestere ale unei economii nu sint de ordin bugetar. Adica, un buget de austeritate, care este, de fapt, din punct de vedere economic, un buget sanatos, responsabil, nu este automat o cauza de stagnare economica. Mai clar: cel putin intr-o tara ca Romania, nu alocatiile bugetare trebuie sa provoace crestere economica.
Ne putem intreba, desigur, de ce atit de tirziu? Se poate imagina o suita de explicatii. In general, se cunoaste ca economia romaneasca mostenita de la regimul Ceausescu era o economie construita dupa o reteta economica apropiata anilor treizeci, care a avut o relatie slaba cu mecanismele pietei si pe care guvernele anterioare n-au obligat-o sa se restructureze prea mult. A contat apoi foarte mult lipsa de coerenta si decizie a factorilor de putere, slabul sprijin al opiniei publice etc.
Foarte posibil, aceste date nu vor aduce beneficii electorale pentru partidele aflate la putere. Ele vin prea tirziu. Cresterea nivelului de trai se va produce dupa multi ani de crestere economica solida si de gestiune guvernamentala eficace. Beneficiile pot fi insa pe alt plan: al psihologiei colective. Pe linga proprietate si libera concurenta, toate marile economii ale lumii s-au bazat mai intii de toate pe increderea in fortele proprii. Aceasta nu inseamna izolationism. Dimpotriva. Romanii trebuie sa inceapa prin a crede ca pot avea o economie de succes. Dupa atitea teorii si vorbe, ar putea sa se spuna in fine ca romanii si capitalismul nu sint realitati ireductibile si ca libertatea nu este sinonima cu saracia si proasta guvernare.
Increderea in fortele proprii inseamna in acest caz increderea intr-un tip de cultura politica specific lumii moderne: un model de economie, libera si concurentiala, un tip de regim politic, caracterizat nu numai prin dezbatere libera, dar si prin responsabilitate si ratiune. Aceasta poate fi mai importanta decit orice credit strain. Cultura Apocalipsei nu creeaza decit monstri. (Florea IONCIOAIA)