Scenarii si strategii electorale la PDSR

Recenta chemare adresata de PDSR presei de a sprijini partidul in lupta acestuia de aparare a democratiei in Romania va trebui neaparat consemnata in orice antologie politica a prezentului ciclu electoral. Apelul venea dupa un atac furibund al liderilor partidului d-lui Iliescu, in principal asupra Cotrocenilor, urmare a aparitiei intr-un cotidian bucurestean a unui articol extins care avansa ideea plecarii din partid catre PSDR a unui grup in frunte cu prim-vicepresedintele Adrian Nastase, articol de aparitia caruia presedintele Emil Constantinescu era considerat responsabil.
Ca un partid emanat in mare parte de structurile politice si administrative ale fostului stat comunist, structuri responsabile in principal pentru blocajul reformei economice si administrative in primii 7 ani de post-comunism, sa se declare atit de preocupat de pericolele care pindesc democratia romaneasca e cel putin hilar. Nu pentru ca democratia romaneasca ar fi atit de solida pe cit se pretinde. Pericolele nu vin, insa, dinspre Cotroceni sau CDR, asa cum arata cu degetul liderii PDSR, ci din proliferarea lanturilor subterane de interese constituite din membri ai fostelor servicii secrete sau din posibilitatea alunecarii catre un model rusesc, in care citeva grupuri economice influente ajung sa acapareze zona politicului prin jocuri de culise care sa duca in derizoriu procesul electoral. Pentru ca unul dintre principalele esecuri ale actualei puteri este tocmai acela ca nu a reusit decit de o maniera limitata sa preia controlul pirghiilor importante din stat. In timp ce membrii din provincie ai PNTCD sau ai altor partide din arcul guvernamental se bateau pe viata si pe moarte pentru a-si plasa oamenii la conducerea directiilor sanitare judetene sau a inspectoratelor de mediu, generind spectacole mediatice care vor fi exploatate din plin in apropiata campanie electorala de adversarii lor, pirghii de putere cheie din stat au continuat sa ramina sub influenta PDSR sau, mai rau, chiar PRM. In multe alte situatii, partidele din coalitie au numit in pozitii importante, de la prefecti pina la sefi de inspectorate de politie, oameni incompetenti sau compromisi. Nu numai ca acestia au reusit astfel sa discrediteze in rindul subordonatilor lor partidele care i-au propulsat, dar, depasiti de situatie, nu le vor fi de nici un folos practic acestor partide in perioada proximei confruntari electorale. Asa s-a ajuns la rusinea de la Costesti si la necesitatea de a aduce la comanda trupelor de jandarmi un general de armata. La situatia in care, la doi ani de la preluarea puterii, in timpul ultimei mineriade, sa se puna intrebarea daca structuri ale ministerului de interne, de exemplu, vor ramine fidele actualei guvernari sau nu.
Maniera in care Adrian Nastase, Ioan Mircea Pascu si PDSR-ul in ansamblu au reactionat la aparitia analizei politice din "National", din care, la urma urmei, cel mai bine ieseau ApR si Teodor Melescanu, cere o analiza mai detaliata si poate oferi indicii interesante atit cu privire la atmosfera din partid, cit si la strategia electorala urmarita. In primul rind, surprinde viteza si amploarea reactiei PDSR. La doar citeva ore de la aparitia ziarului cu pricina, a si fost organizata o conferinta de presa extraordinara la Parlament. Accentul nu a fost pus dezmintirea unei informatii – altfel greu credibila pentru cine il cunoaste pe Adrian Nastase, un om politic putin dispus sa riste astfel de aventuri politice care ar pune in discutie chiar prezenta sa pe bancile viitorului Parlament -, ci pe lansarea unui virulent atac la adresa actualei puteri si a lui Emil Constantinescu in particular. In scurtul interval scurs de la aparitia articolului impricinat (citeva ore!), liderii PDSR au avut totusi timp sa puna mina pe un document care ar prezenta strategia de campanie electorala a presedintelui si din care ar rezulta preocuparea prezidentei pentru acest tip de intoxicari de presa, iar Ioan Mircea Pascu a reusit sa obtina indicii privind implicarea serviciilor secrete in favoarea puterii in acest caz (ulterior, in urma audierii in comisia parlamentara de specialitate a directorului SIE, Catalin Harnagea, dl. Pascu a retractat afirmatia initiala). Cu abilitate, liderii PDSR au construit o linie logica sofisticata, considerind un dat implicarea Palatului Cotroceni in fabricarea textului aparut in "National", pentru a trage apoi concluziile dorite: "ne asteptam la falsificarea alegerilor", "puterea va recurge la o campanie electorala murdara", "democratia e in pericol" etc. Peste numai citeva zile de la acest incident, PDSR a detaliat si felul in care isi va conduce campania electorala in timpul alegerilor locale, actionind de la om la om, intre altele pentru demobilizarea coalitiei aflate la guvernare, introducind reguli clare de comunicare prin mass media pentru toate organizatiile sale si categorii de mesaje unitare. Sa existe o legatura intre toate aceste evenimente? Asistam oare la un scenariu prestabilit sau pur si simplu PDSR a exploatat la maximum o oportunitate, creata, de exemplu, de manevre puse la cale de unii adversari politici din PDSR ai lui Adrian Nastase impotriva acestuia, incercind sa intoarca situatia in favoarea sa? E inca greu de spus. Ne putem raporta, in schimb, la unele lucruri certe. Desi structurile operationale din teritoriu ale PDSR sint in buna masura controlate de Adrian Nastase, care este in fapt arhitectul constructiei organizationale a partidului, motorul electoral al acestuia ramine tot Ion Iliescu. Prin el, stinga conservatoare ramine influenta la nivelul conducerii, ceea ce si explica incapacitatea de reformare a principalului partid din opozitie. Pentru ca, dincolo de partea cosmetica, PDSR ramine prizonierul aceluiasi tip de mesaje, in care domina etatismul, privirea in cel mai bun caz nuantata a proprietatii, accentele nationaliste. Este, de altfel, o viziune destul de populara, segmente mari ale populatiei romanesti privind cu totala lipsa de entuziasm, fie si datorita dezamagirilor de pina acum, reforma – in principal, componenta ei economica. Ca exista o incompatibilitate de fond intre apropiatii lui Adrian Nastase si cei din preajma lui Ion Iliescu e suficient de limpede. Dar la fel de limpede e imensa forta electorala de care continua sa dispuna unicul presedinte al partidului. Popularitatea acestuia, dublata de forta organizationala a unei adevarate falange de activisti, disciplinati si motivati de perspectiva accesului la functii si privilegii deschisa de o noua guvernare PDSR, pe care ei o vad ca si instaurata, creeaza o masinarie electorala redutabila, dar si premisele unei alte uriase rotatii de cadre la nivelul intregii tari. In perspectiva imediata, PDSR va trebui sa faca o adevarata echilibristica intre "mesajele dure", de tip "puscarii pentru taranisti", "puterea va da socoteala pentru incercarile de falsificare a alegerilor", "functionarii FPS vor da seama pentru intreprinderile vindute pe nimic", "vom revizui legile proprietatii", adresate electoratului traditional al partidului si "mesaje linistitoare", mai ales pentru uz extern. Din aceasta perspectiva, atacurile dure, lansate mai ales impotriva prezidentiei, sint gindite sa intimideze actuala putere si sa mute discursul public de la proiectul de integrare europeana catre zone mai prielnice. Perceptia creata e importanta mai ales pentru partea mai labila din fostul electorat CDR care trebuie convins ca e mizerie peste tot in spectrul politic. Miza nu este aceea de a face acest electorat sa voteze PDSR – ceea ce e destul de putin probabil – ci sa nu mai voteze deloc. In plus, acuzind, facind mare tapaj pe tema derapajelor democratice ale actualei puteri, se spera si in sifonarea imaginii externe a acesteia.
Daca Ion Iliescu cistiga alegerile prezidentiale, linia conservatoare de stinga va cistiga si mai mult teren in PDSR, chiar daca e de presupus ca Adrian Nastase va face eforturi majore pentru a racorda partidul la exigentele pozitiei unei tari aflata in negocieri de aderare la Uniunea Europeana. Oricum, cu Ion Iliescu presedinte si un viitor guvern condus de PDSR, Romania ar avea probleme reale pe plan extern. Lipsa de entuziasm a europenilor si americanilor, deopotriva, fata de revenirea la un regim in care va reapare in prim plan un personaj considerat de cea mai mare parte a mass media occidentale un comunist reciclat e cit se poate de previzibila. Reactia cvasi-unanima fata de intrarea la guvernare in Austria a Partidului Libertatii condus de Joerg Haider demonstreaza din plin sensibilitatile si forta perceptiilor politice la nivelul Uniunii Europene. In schimb, infringerea lui Ion Iliescu ar conveni de minune lui Adrian Nastase, care, dupa retragerea foarte probabila a acestuia, ar putea reforma cu adevarat partidul, scotindu-l din conul de umbra in care continua sa ramina la nivelul cancelariilor europene. Evident, din ratiuni cit se poate de pragmatice, astfel de consideratii vor fi tinute cu grija in surdina pina dupa desfasurarea alegerilor prezidentiale. (Alexandru LAZESCU)