Slabiciunea puterii de convingere

Un fenomen putin ciudat se intampla de ceva vreme: o sumedenie de produse aflate la vanzare la raft sau in magazine online poarta etichete cu "reduceri", desi, la o privire mai atenta, preturile sunt in evidenta crestere. Pe ansamblu, scumpirile se regasesc in inflatie. Daca nu esti atent, te poti trezi ca ai cumparat ceva la un pret atat de "redus", incat ai platit mai scump ca "dincolo", unde era mai ieftin fara nicio "reducere". De ce este nevoie de astfel de artificii strecurate cu stangacie printre scaderile autentice de pret? In politica, destui protagonisti se simt parca obligati sa recurga la tot felul de promisiuni ieftine – iar asta e de inteles, mai ales acum, in pragul alegerilor – dar de ce sa faca si comerciantii la fel? Concurenta nu este campanie electorala, altfel comerciantii risca sa piarda ceva mai de pret decat banii: increderea clientilor. Daca politicienii au reusit sa duca institutii precum Parlamentul sau Guvernul la coada clasamentului increderii – pentru ca nici unul dintre ei nu plateste pentru asta – intreprinzatorul nu-si poate permite un asemenea "lux".

Interesant, de exemplu, cum este vazuta de catre aceste doua categorii, respectiv administratorii fondurilor private de pensii si politicieni, capitolul foarte delicat al pensiilor in Romania. Deunazi, "decreteii", adica cei nascuti in perioada 1966-1971, erau pusi in tema ca pensiile lor vor valora abia 15 la suta din ultimul salariu, spre deosebire de aproximativ 40  la suta, procentul actual. E adevarat ca mai peste tot in lume, chiar si in Statele Unite, sistemul pensiilor de stat este pe cale de disparitie, dar asta nu inseamna ca cei care decid sa se pensioneze la un moment dat raman fara venituri. Acest serviciu social a fost predat fondurilor private de pensii (in Romania, procesul este in curs), care administreaza sub o stricta supraveghere sumele retinute din venituri.

Avertismentul facut public saptamana trecuta sfatuieste aceasta categorie de populatie sa ia in considerare pensiile facultative, un sistem despre care tot in mass-media se relatase cu o zi-doua inainte ca se situeaza sub potentialul multor categorii sociale din Romania. Pentru moment, pensia minima este fixata la 350 de lei si, in principiu, nici un varstnic nu poate lua mai putini bani. Pensia medie mai are cativa lei pana la pragul de 800, la un efectiv de aproape 5,5 milioane de pensionari si doar 5 milioane de angajati cu acte in regula.

Unii politicieni au vrut sa reduca pensiile, dar Curtea Constitutionala le-a dat peste degete. Alti politicieni ar vrea sa le mareasca, dar nu stiu alte surse de finantare decat imprumuturile externe (sa nu uitam, ne aflam in an electoral). Mai sunt trei luni pana la sfarsitul anului si inca nu se poate spune cu cat va creste economia tarii. In schimb, pare destul de ciudat ca se cunoaste raportul pensie/salariu valabil pentru un anumit segment de populatie peste 20-25 de ani. De ce trebuia el precizat, in conditiile in care tot ce este valabil pentru azi – legi, varsta de pensionare, salarii – cu siguranta se vor modifica de mai multe ori pana atunci? Strategie de marketing pe termen lung pentru atragerea de clienti sau bataie de sa ca sa priceapa politicianul si sa puna institutiile statului la treaba pentru mai multa eficienta? Cel mai probabil, ambele. Dar, ca de obicei, lucrurile se misca greu, in timp ce tendinta demografica continua sa ramana nestingherita pe minus, iar oamenii – nesiguri pe ziua de maine.