Tezele lui Adomnitei

Cristian Adomnitei ar fi avut sansa de a ramane in istoria Ministerului Educatiei ca un ministru „de conjunctura". Ca unul care, ajuns in functie printr-un accident, va fi asigurat functionarea domeniului pina la alegeri, fara a se hazarda in masuri riscante si cu atit mai contestabile cu cit domnia sa a fost etichetat din start drept cel mai nepriceput dintre nepriceputii care au guvernat invatamintul. Daca ar fi procedat astfel, Cristian Adomnitei ar fi dovedit ca este un politician care stie sa gestioneze situatiile care il depasesc. Din pacate, intre varianta de a fi un ministru care nu face nimic si un ministru gafeur, Adomnitei a preferat-o pe cea de-a doua. Decizia, luata peste noapte, de a desfiinta testele nationale, i-a atras deja un val de critici si o cerere de demisie.

Actualului ministru i-a ajuns, se pare, la urechi, ca testele nationale trebuie desfiintate. Si chiar trebuie. Principalul motiv, invocat adesea de profesori, inspectori scolari, specialisti in educatie, este acela ca o testare nationala in mijlocul invatamintului obligatoriu nu are nici un rost. In nici o alta tara nu mai exista un examen similar. Iar argumentul de a reprezenta un criteriu de admitere in clasa a IX-a a fost contestat de la inceput. Asadar, era de asteptat ca reforma educatiei sa aduca si desfiintarea acestui examen de la finalul clasei a VIII-a. Drept urmare, logica ar spune ca, daca atunci cind le-a instituit (sub denumirea initiala de examen de capacitate) Ecaterina Andronescu a luat o decizie proasta, hotarirea lui Cristian Adomnitei de a renunta la teste va fi automat una buna. Numai ca lucrurile nu stau intocmai asa. Dar ministrul, saracul, nu avea de unde sa stie.

Prin acest anunt pripit, Cristian Adomnitei a desconsiderat in primul rind elevii, in slujba carora a declarat ca se va afla cu prisosinta in timpul mandatului sau. Chiar daca nu se pricepe deloc la educatie, era de ajuns ca ministrul sa fi citit presa ca sa afle ca acuzatiile cel mai des aduse predecesorilor sai au fost deciziile fara nici un suport pedagogic, schimbarile de dragul schimbarii, adesea in mijlocul ciclurilor de studii, ceea ce i-a transformat pe elevi in cobai. Eliminarea acestei practici nocive pentru sistemul educational si pentru traseul scolarilor a fost o staruitoare doleanta exprimata deopotriva de parinti si profesori. Tocmai de aceea e surprinzator ca actualul ministru nu a tinut cont de ea.

Dincolo de aspectele pedagogice, masura desfiintarii testelor nationale ridica si alte probleme. Practic, generatia de elevi care a sustinut in anul scolar trecut in premiera teze cu subiect unic despre care li s-a spus ca sint experimentale, afla acum ca notele pe care le vor obtine in acest an vor conta la admiterea in clasa a IX-a. Zeci de mii de elevi au primit o lovitura sub centura din partea Ministerului. Presa a consemnat deja primele reactii de nemultumire din partea parintilor si profesorilor, care au catalogat decizia drept inechitabila si au avertizat ca subiectivismul si pericolul de frauda sint acum mai mari.

Din solidaritate de partid, sefa Inspectoratului scolar Judetean, Camelia Gavrila, a catalogat diplomatic desfiintarea testelor o „decizie curajoasa", dar „cam precipitata", care va constitui nu doar „o problema psihologica" pentru elevi, ci si o problema de organizare pentru scoli: acestea vor trebui sa organizeze in paralel cite doua sesiuni de teze la trei discipline – cea de-a doua fiind destinata absentilor la prima sesiune.

Mult mai dur, fostul ministru Mircea Miclea a spus ca Adomnitei „a pus caruta inaintea boilor", prioritare fiind modificarea programei scolare si stabilirea clara a unui set de competente pe care trebuie sa le aiba absolventii invatamintului obligatoriu. In fine, atit profesorii cit si sindicatele au punctat faptul ca desfiintarea testelor trebuia insotita de stabilirea clara a unui sistem de admitere in liceu, fie centralizat, fie la nivelul fiecarei unitati in parte. Altfel, schimbarea anuntata de ministru nu face decit sa inlocuiasca in sistemul de admitere notele de la testele nationale cu cele de la tezele unice, inlocuind o inechitate cu alta si provocind, in plus, multe batai de cap.

Singura consolare pentru Cristian Adomnitei este ca decizia sa pripita se inscrie in tiparul deciziilor neprofesioniste si nefundamentate luate de majoritatea predecesorilor sai. Costurile schimbarii sale „curajoase" se vor vedea mai tirziu. Statistic vorbind, acestea sint in general suportate de elevi si de profesori, si mult mai rar de catre responsabilii ministri. In ultimii zece ani, unul singur – Virgil Petrescu – si-a pierdut functia pentru ca a schimbat regulile unui examen in timpul jocului. Deocamdata, lui Cristian Adomnitei doar i s-a cerut demisia.