Votul imposibil

Citesti sondajele de opinie, unul dupa altul, si parca nu-ti vine sa crezi. De peste un an si cu mai putin de o luna inainte de debutul campaniei electorale, PDSR domina coplesitor, deocamdata in popularitate, spectrul politic romanesc. Din "resturi", precum cateii de la masa stapinului din parabola biblica, se infrupta celelalte patru cinci formatiuni politice care mai merita atentie. Ion Iliescu isi revine din reculul inregistrat cu putin timp in urma odata cu lansarea in cursa a celor doi fosti tehnocrati, Isarescu si Stolojan, si atinge din nou limita, in intentii de vot, de la care, cel putin teoretic, pare de neinvins.
Metabolismul unei democratii sanatoase presupune, dincolo de conjuncturi, un anumit echilibru al optiunilor. Stiinta sistemelor de partide nu recunoaste ca democratic un aranjament politic in care, precum la noi, daca situatia actuala va fi validata prin vot, o singura formatiune politica dicteaza regula jocului puterii. Cu aproape jumatate din optiunile electoratului si fara o contrapondere sensibila, PDSR risca sa instaureze in Romania, dupa alegeri, o dictatura perfect valida.
Exista, intr-adevar, un asemenea pericol? Vor deveni PDSR si Ion Iliescu stapinii cvasi-absoluti ai Romaniei pentru inca un numar de ani? Exprima sondajele de opinie o situatie reala? Daca da, ce sanse mai au partidele, formatiunile politice si candidatii prezidentiali ai acestora aflati de cealalta parte a baricadei de a reechilibra un sistem care risca sa devina hegemonic?
Raspunsul cel mai probabil: pericolul exista, situatia relevata de sondaje e reala, dar nu si fatala. Contraponderea la PDSR exista, dar ea nu se manifesta inca intr-o formula coerenta iar sansele de a-l invinge pe Ion Iliescu sint mai mari decit par in acest moment. Dominatia PDSR in sondaje nu poate fi negata. PDSR este si va mai fi inca o vreme cel mai puternic partid din Romania. Dupa esecul numit ApR de a disloca un electorat pentru care actuala putere n-a reprezentat niciodata un pol de atractie, PDSR ramine singurul depozitar serios al ideii de schimbare. Nu judecam aici sensul si valoarea acestei idei. Dar ceilalti? Cei care nu vor PDSR si cu atit mai putin varianta sa radicala numita PRM? Au ei sansa de a fi reprezentati de o maniera care sa le ofere confortul unui viitor previzibil? Pentru ca aceasta e marea problema si marea provocare a alegerilor care vin, si mai putin daca PDSR va reveni sau nu la putere.
Dupa cum se prezinta acum lucrurile, raspunsul e negativ. Aparitia, deloc intimplatoare, a asa numitilor tehnocrati pe scena politica rezolva o problema, dar si creeaza una. Opozitia la Ion Iliescu are acum o oferta generoasa. Poti alege confortabil intre Isarescu si Stolojan, dar cind e sa te opui PDSR realizezi ca optiunea pentru unul dintre cei doi mai mult te incurca. Mecanismul votului presupune o coerenta solida intre optiunea pentru un partid si cea pentru un candidat la presedintie. Votul e o constructie imaginara, care se sprijina in egala masura pe un partid si pe un candidatului prezidential. Or, in cazul celor doi, Isarescu si Stolojan, orice constructie de acest gen e subminata de inconsistenta.
Optiunea pentru Mugur Isarescu are in spate ideea continuitatii unui anumit proiect politico-economic. Ca presedinte, insa, el nu e decit garantul. Cine-i ofera si mijloacele? CDR 2000, singura formatiune care-l sprijina? Dar citi cred acum ca aceasta formatiune mai are vreo sansa de a ramine la putere? Prea putini. Paradoxal, miza majora, grava, aproape decisiva a proiectului intruchipat de Mugur Isarescu ar putea constitui, pentru unii, un motiv de a vota mai degraba PDSR-ul decit CDR 2000 , formatiunea care-l sustine efectiv. Adica in favoarea celor care, venind la putere, ar putea pune proiectul in aplicare si nu a celor care spun ca vor, dar n-au si posibilitatea de a o face.
La fel e, desi din alt punct de vedere, si cu Theodor Stolojan. Candidatul PNL vine cu aura expertizei, a omului care face ce spune si spune doar ceea ce stie sa faca. El are si acea calitate, surprinsa de un redutabil analist, a candidatului care se sustrage judecatii pentru a se supune, precum Ion Iliescu, mecanismului identificarii. Poate fi un atu, comparativ cu ceilalti, intr-o eventuala confruntare directa cu candidatul PDSR. Dar nu e suficient. Pe Stolojan il votezi mai degraba cu gindul la o guvernare PDSR fara Ion Iliescu. Dar el e candidatul PNL care cu greu poate fi votat pe baza unui asemenea rationament.
Atit Mugur Isarescu cit si Theodor Stolojan au sansa, teoretica, de a-l invinge pe Ion Iliescu. Dar niciunul nu poate fructifica o asemenea sansa cit timp formatiunile politice care-i sustin nu reusesc sa insufle electoratului sentimentul ca ar putea ramine la putere. Pentru aceasta e nevoie, in primul rind, de un mesaj coerent si unitar si de promisiunea, fie si implicita, ca vor sti sa lucreze impreuna. In fata lor exista o singura tinta, PDSR, si o singura solutie, cooperarea. (Pavel LUCESCU)

Publicitate și alte recomandări video