Al. Calinescu si Liviu Antonesei spun ca au fost avertizati dur de Petre Malcomete

Mitul «activistului-samaritean» Petre Malcomete sta sa se prabuseasca la un exercitiu de memorie. Doua episoade relatate de disidentii ieseni Alexandru Calinescu si Liviu Antonesei recreeaza atmosfera din biroul rectorului Universitatii „Al.I. Cuza“ in ultimele trei luni de comunism. O atmosfera in care se simtea cadenta tovaraseasca a imnurilor de dragoste pentru partid si in care nu era tolerata nici o iesire din rind. Iar Petre Malcomete era, se pare, omul potrivit la locul potrivit. Era cunoscut pentru atasamentul sau, drept pentru care fusese ales seful singurei catedre de Economie politica din centrul universitar Iasi. Desi profesor la Politehnica, a fost instalat rector la „Cuza“, o institutie cu „oameni – problema“. Pe acestia, Petre Malcomete spune acum ca i-a aparat. Alexandru Calinescu si Liviu Antonesei il provoaca insa pe fostul rector la un exercitiu de memorie.
„Va dam un ultim avertisment“
Cind Petre Malcomete prelua rectoratul, in octombrie 1989, impotriva grupului disident de la Iasi se luau masuri dictate de Partid si de Securitate. Luca Pitu (nume cunoscut la „Europa Libera“, cel in al carui apartament se filmase interviul prin care Dan Petrescu demasca regimul pentru un post francez) fusese concediat de la Facultatea de Litere. Dan Petrescu, dat afara de la Biblioteca de Stiinte Sociale in urma Apelului impotriva realegerii lui Ceausescu facut public la „Europa Libera“ pe 11 octombrie, se afla in greva foamei. Alexandru Calinescu – care ghidase ziaristii francezi in Iasi si se raliase Scrisorii celor sapte scriitori de solidarizare cu poetul Mircea Dinescu, interzis in urma interviului aparut in primavara lui 1989 in „Libération“ – nu mai avea de luni bune drept de semnatura si fusese la rindu-i amenintat cu concedierea. „Era prin octombrie, aparuse Apelul la «Europa Libera» cind am fost chemat la rectorat, de domnul Petre Malcomete, impreuna cu sefa catedrei de Franceza, doamna Valentina Agrigoroaei. De fata era si profesorul Calin Ignat, secretarul comitetului de partid pe universitate. Rectorul avea in fata niste documente ce proveneau de la Securitate si a inceput sa-mi citeasca din ele. Erau fragmente din biografia mea, din 1969 si pina in 1989. Se spunea ca in 1969 mi-am botezat copilul catolic, nas fiind Michel Louyot, ca in 1974 m-am intilnit cu un profesor francez si am defaimat regimul, ca in 1983 am intreprins actiuni impotriva regimului impreuna cu un grup, ca desi fusesem avertizat am continuat in aceeasi maniera, cu prieteni din Bucuresti, cu iesenii Dan Petrescu si Luca Pitu etc“, isi aminteste Alexandru Calinescu cum i-a lecturat Petre Malcomete din documentul ce-l avea in fata. „Sint lucruri extrem de grave si de dusmanoase. V-am chemat sa va dam un ultim avertisment“ – sint cuvintele pe care – sustine Alexandru Calinescu – i le-a spus atunci rectorul. „La aceste cuvinte, doamna Valentina Agrigoroaei nu a spus nimic. Nici domnul Ignat nu a scos nici un cuvint, ceea ce am apreciat foarte mult atunci. Am considerat ca nu s-a murdarit“, spune Al. Calinescu. „Imi amintesc ca a avut loc o intilnire la rectorat, unde domnul rector Malcomete i-a reprosat domnului Calinescu ceva despre atitudinea sa impotriva regimului. A fost foarte penibila situatia, era vorba de un coleg pe care-l stimam“, rememoreaza si Calin Ignat, care nu-si mai aduce insa aminte de biografia intocmita de Securitate din care i-a citit atunci rectorul. „Probabil o fi citit de undeva, nu mai stiu exact“, a spus evaziv Calin Ignat. Petre Malcomete are insa cu totul alta versiune despre acest episod. El recunoaste ca l-a chemat la rectorat in urma unor telefoane care-l informasera ca „a creat ceva probleme“. „Dar nu aveam nici un document de la Securitate. I-am spus doar atit. Ca trebuie sa avem grija de Universitate. Doar nu puteam sa-i spun sa-l injure pe Ceausescu. Nu stiam ca va cadea regimul peste doua luni“, spune prof. Malcomete, adaugind ca nu a fost dur cu Al. Calinescu, ci dimpotriva, chiar l-ar fi aparat: l-ar fi sunat pe secretarul de partid de la judet, Alexandru Crihana, sa-i redea dreptul de semnatura. „Dreptul de semnatura nu mi-a fost redat pina la 22 decembrie“, spune insa Al. Calinescu.
„Au facut aluzii la o posibila concediere“

„Eu pe multi i-am ajutat, nu am fost dur cu nimeni. Intrebati-l si pe Liviu Antonesei, cu care m-am purtat blind cind l-am chemat la mine dupa ce seful Institutului de Stiinte Sociale, Ionel Hagiu, mi-a spus ca declarase ca nu doreste sa fie reales Ceausescu“, a mai invocat un argument prof. Malcomete. Episodul s-a intimplat insa cu totul altfel in opinia lui Liviu Antonesei, cercetator pe atunci la Institutul de Stiinte Sociale – ce apartinea de Universitate – si semnatar al Apelului impotriva realegerii lui Ceausescu, initiat de Dan Petrescu. „Am fost chemat la rector, cred ca pe 9 octombrie. Era si directorul meu si am avut o discutie de vreo ora in care mi-au cerut sa-mi retrag semnatura de pe Apel. Le-am explicat de ce e imposibil – ca nici o retragere de semnatura nu e valabila, intrucit ar fi fost obtinuta prin presiuni“, spune L. Antonesei, care crede ca acea intilnire era inregistrata de Securitate, intrucit apoi „cei doi nu au facut exces de zel, erau cam timorati“. Cu toate acestea, rectorul Malcomete ar fi facut referiri la o posibila concediere: „Cind au facut aluzii ca s-ar putea sa ma vrea colegii afara, ca pe Luca Pitu, am ris, spunind ca eu lucrez cit toti colegii mei de la Institut, ceea ce directorul meu a recunoscut!“. Petre Malcomete spune insa ca nu a facut rau nimanui. Recunoaste insa ca a fost considerat de catre stilpii sistemului omul potrivit pentru a-l sustine: „M-au pus rector ca aveam fire linistita, echilibrata, iar la Universitate, in acea vreme, erau multe scandaluri“.