Am testat bunul simt al iesenilor

Nu doar bucurestenii, ci si iesenii au dovedit ca stau cam prost la capitolul buna crestere si cei sapte ani de-acasa. Reporterii „Ziarului de Iasi“ au aplicat ieri cei trei indicatori ai politetii testati recent de publicatia „Reader’s Digest“ in 35 de tari ale lumii. Stirea revistei americane a facut senzatie in urma cu doua zile. Pe baza scenariilor unor situatii ce testau politetea, efectuate in 35 de tari, Bucurestiul a fost clasat pe unul din ultimele locuri din lume la capitolul buna crestere, impreuna cu orasul indian Bombay. Dupa modelul jurnalistilor de la „Reader’s Digest“, am mers in cinci cartiere ale Iasului unde, in locuri publice, am inscenat aceleasi situatii de verificare a bunei cresteri a cetatenilor. Un prim test a constat in a vedea in ce masura oamenii sint dispusi sa te ajute sa aduni un maldar de foi scapate pe jos. Apoi am vrut sa vedem cite persoane iti deschid usa vazind ca ai miinile ocupate cu bagaje. Cel de-al treilea test a urmarit verificarea politetii in rindul vinzatorilor: citi iti spun multumesc dupa ce le-ai cumparat marfa? Reporterii „Ziarului de Iasi“ au repetat fiecare dintre cele trei situatii de zece ori in locuri diferite ale orasului. Rezultatul este dezarmant: iesenii nu sint cu nimic mai breji decit bucurestenii in ceea ce priveste educatia. Scorul atirna in proportie de 7 la 3 in favoarea nepasarii si impolitetei.
Testul „hirtiilor scapate pe jos intr-un spatiu public“

Tudor Vladimirescu, ora 10,20. In statia din fata caminului T 17, o gasca de tineri, care mai de care mai veseli, asteapta un mijloc de transport. Ma indrept inspre ei cu zeci de foi in mina – documente, dosare, reviste. Le las sa-mi scape ca din intimplare, sperind ca macar unul din multime va sari sa ma ajute. Ti-ai gasit!? Dimpotriva, am fost nevoita sa cer voie unui cuplu sa ridic o foaie aflata chiar la picioarele lor. Nemultumita de rezultat, imi continui „cercetarea“ in Piata Nicolina. Acolo va fi aglomeratie si mai mare – imi spun – si poate voi gasi si mai multa ingaduinta. Repet povestea cu hirtiile, dar… nimic. Mai mult decit atit, un domn m-a „ajutat“ refuzind sa ma calce pe degete, in timp ce pasea, cu atentie, peste hirtii.
Imi incerc norocul si in Podu Ros. In statie, scap maldarul de foi chiar in fata unui domn ce asteapta plictisit. Nici o reactie. Imi adun foile cu grija nevenindu-mi sa cred ca nu reusesc sa-l fac sa reactioneze. Ma enervez si repet operatiunea, insa efectul e acelasi, iar eu nu vreau sa cedez. Scap foile pentru a treia oara in fata lui, si, in sfirsit, dupa ce ma urmareste cum string zecile de hirtii, se apleaca si-mi ridica ultima carticica ramasa pe caldarim. „Lasa ca ti-o dau eu pe asta“, imi spune plin de „politete“.
Caldura mare ieri la Iasi, dar eu imi continui investigatia, asa ca ma indrept spre statia de la Moldova Mall. Aici, o gasca de domnisoare de liceu, dupa ce se uita la mine pret de 5 secunde, chicotesc pe seama neindeminarii mele, fara sa schiteze vreun gest de bunavointa. In Mall, las din nou hirtiile sa cada, chiar in fata omului de la paza. Ii surprind privirea dispretuitor-ironica si, vazindu-l apoi cum se uita la mine cu miinile incrucisate, inteleg ca nu va face nimic pentru a ma ajuta.
Politetea are chip de baietas de cartier
Surpriza placuta o am la Posta Romana, pe Cuza Voda, unde un tinar de vreo 25 de ani, imbracat ca un „baietas de cartier“, dat cu gel, se apleaca si ma ajuta, impotriva asteptarilor. Prind curaj si-mi spun ca mai sint si oameni cumsecade pe lume si repet figura cu foile in statia de tramvai din Piata Unirii. Si am din nou noroc: un domn in virsta, sa fi avut vreo 65 de ani, se apleaca, cu greu, sa ma ajute, inainte chiar ca eu sa apuc sa reactionez. „De ce m-ati ajutat? Nimeni n-a mai facut-o pina acum!“, il intreb surprinsa. „Cum sa nu te ajut, domnisoara! Daca cineva are nevoie de ajutor, trebuie sa ii fim alaturi, nu?“, imi raspunde.
In statia de la Universitate, un cuplu aflat linga mine asista la operatiunea „foile pe jos“ si spre surprinderea mea ma ajuta fata, nu baiatul, care priveste spectacolul cu nepasare.
Ultima oprire, in Tatarasi, statia de tramvai de la Flux, ora 13,45.
Baiatul de 27 de ani care ma priveste dispretuitor, cu miinile afundate in buzunare, in timp ce eu imi adun hirtiile dezamagita, nu stie ca gestul lui inclina puternic balanta spre proasta crestere a iesenilor. Din zece incercari, este al saptelea care nu ma ajuta.
Testul „cutiilor de carton“
Din cauza caldurii, multe dintre institutiile si magazinele din Iasi au avut astazi usile deschise, astfel incit mi-a fost foarte greu sa pot pune in aplicare planul. Gasesc totusi citeva institutii cu usile inchise si imi incerc norocul. Cu miinile ocupate de doua mari cutii de carton, ma indrept spre intrarea din Iulius Mall. Din fericire, chiar inainte de a ajunge in dreptul usilor, un tinar aflat in spatele meu grabeste pasul pentru a ma ajuta sa intru. Aceeasi surpriza placuta am avut-o si la iesirea din cladire, cind un domn in virsta, care tocmai i-a oferit intiietate sotiei sa intre, deschide usa larg si pentru mine si bagajele mele.
In Tatarasi, linga statia de microbuz de la Flux, pornesc cu bagajele spre unul din magazine. Ma chinui timp de vreo 20 de secunde, incercind sa imi asez cutiile in asemenea maniera incit sa pot deschide singura usa. Unei doamne care tocmai isi achizitiona o vopsea de par, i se face mila de mine si ma ajuta.
In Podu Ros, am ales pentru testare o farmacie de linga magazinul „Diverta“. Omul de la paza ma vede venind spre magazin. Ne privim ochi in ochi, imi priveste cutiile, dar are nevoie de multe secunde pina sa-si dea seama ca am nevoie de ajutor. In fine, important e ca-mi deschide. Dupa ce fac citeva cumparaturi, la iesire se schimba situatia: ramin sa imping singura cutiile spre usa, in timp ce paznicul priveste, de parca-ar vrea sa-mi spuna ca ulciorul nu merge de multe ori la apa.
Plictisita si suparata, decid sa ma retrag spre redactie, dar ma razgindesc cind vad ca usa BCR-ului e inchisa. Iau cutiile si fac o ultima incercare, ce se dovedeste una norocoasa: in pragul usii, un domn care iesea din banca mi-a deschis usa larg, mi-a zimbit si mi-a permis sa intru. La iesirea din cladire, o doamna ma vede si imi tine usa larg deschisa.
Testul „multumesc, mai poftiti“
Din nou Moldova Mall. Dupa testul cu hirtiile pe jos, cumpar doua luminari de la standul cu obiecte decorative de la parter. Dau 10.000, iau luminarea portocalie si pe cea rosie. Fara sa mi se multumeasca. La Posta Romana, aleg de la unul din ghisee o felicitare, ca tot e ziua unui prieten. Tot fara „multumesc“ am iesit din cladire. Urmatoarea oprire, Alimentara „Flux“. Aici, povestea este si mai trista deoarece, la casa de marcat, scap chiar inainte de a plati toate hirtiile pe jos – de data aceasta, neintentionat. Am incercat sa le adun, sub privirea unui cuplu extrem de enervat ca mi-am permis sa opresc rindul, si mi-am dorit, in gind, sa primesc un multumesc din partea vinzatoarei, ca sa ma simt si eu mai bine. Am gresit, din nou. Nici tu multumesc, nici tu „mai poftiti“, nimic. Din nou surpriza placuta vine de unde nu ma astept: nu de la un magazin cu pretentii, ci de la o toneta unde m-am oprit pentru a-mi lua tigari. Nu-mi vine sa cred cind tinara vinzatoare mi le ofera zimbitoare, multumindu-mi si urindu-mi o zi buna. Din zece incercari, doar ea si farmacista de la „Sensi Blue“ au dovedit ca stiu sa-si respecte clientii. Dupa cel de-al treilea scenariu, iesenii au picat cu brio testul politetii. Chiar daca experimentul nu a fost unul stiintific, iar esantionul ales nu a fost indeajuns de mare pentru a emite concluzii definitive, un lucru e clar: iesenii care fac dovada de cei sapte ani de acasa si care cunosc bunele maniere sint in numar foarte mic. Sau poate ca din cauza caldurii cei cu bun simt au ramas acasa.