Joia Verde, sarbatorita la botez si inmormintare

Bucurie si lacrimi, asta se putea citi ieri pe fetele locuitorilor satului
Bacioi, din comuna Corbasca, in ziua de „Joia Verde”, Pastele
tiganilor, prima joi dupa Pastele ortodox. Considerat pina anul
trecut, timp de decenii, unul dintre putinele sate din judet si din
Moldova unde se mai pastra traditia etniei, Bacioiul era ieri
aproape pustiu. Prin centrul localitatii, altadata animat, misunau
doar citiva puradei si o mina de tineri, imbracati in straie de
sarbatoare, care oscilau intre a „face” un barbut, a juca la „Roata
Norocului” sau a-si cheltui banii pe nimicurile afisate de doua
vinzatoare. La doar citeva sute de metri, doar taraful mai anima
atmosfera. Si nu pe gratis, ca pina acum, ci pe bani frumosi, la un
botez. Taraful are opt membri si cinta de mama focului ori de cite
ori are ocazia.
Acum, dupa Paste, tiganii nu mai prididesc si falcile li s-au inclestat
de atita suflat in instrumente. Asta deoarece au ramas singuri si
trebuie sa faca fata tuturor solicitarilor din comuna si din alte trei
localitati invecinate. Anul trecut, in Bacioi mai existau inca sapte
tarafuri, insa toti suflatorii au plecat la munca in strainatate, unde
cinta pe strada sau prin restaurante. „La sfirsitul saptaminii, cintam
pe la romani si noi nu apucam sa ne distram. Nici acum, in Joia
Verde, nu putem, pentru ca avem doua botezuri si o inmormintare
si nu avem cum sa nu onoram invitatia. Vedeti, am ramas putini si
trebuie sa multumim pe toata lumea”, spune Ovidiu Serban, seful
fanfarei.
Pina acum un an, dupa prinz, toata suflarea se aduna in mijlocul
satului, undea incepe petrecerea. Batrinii isi amintesc cu nostalgie
de vremurile cind erau tineri si in sat erau sapte fanfare si lume din
trei comune, de nu mai incapea pe ulite. „Veneau oameni de peste
tot. Era bilci, cu barci, cu scrinciob, cu jocuri, si seara ne adunam
toti, in jurul unui foc, si dansam si cintam pina dimineata. Ce mai,
era frumos din cale-afara”, povesteste Stefan Grecu, un batrin in
virsta de 70 de ani.
Acum, multi lautari au plecat din sat si cei care au ramas abia au
cu ce-si cumpara un paharel cu seminte prajite. Alexandru Marior,
unul dintre solistii fanfarei, spune ca ceilalti colegi ai lui au plecat la
munca in strainatate, in Olanda sau Portugalia, unde cinta pe
strada si cistiga bine. Dupa citeva luni, se intorc acasa, isi
reinnoiesc vizele, si pleaca din nou. Nici putinii lautari care au
ramas in Bacioi nu o duc prea rau. Tariful pentru un botez este de
trei milioane de lei, in timp ce pentru o inmormintare tocmeala
este de cinci milioane. „Ca aici, lumea vine sa dea de pomana
pentru cel dus, si nu merge la distractie”, adauga un alt „suflator”.
Pentru locuitorii satului cu 800 de suflete, prima zi de Paste a fost
una speciala si s-a petrecut intre doua momente ale existentei:
nasterea si moartea. La fel ca si povestea vestitei fanfare de la
Bacioi, care, incet-incet, incepe sa devina doar o simpla amintire.
(Florin CRACIUN)