Studenti sarmani

Doi tineri botosaneni, Iulian si Mihaela Prodan, se lupta din rasputeri pentru a-si putea termina studiile universitare. Mama lor, Cazacu Gica, are 48 de ani si este foarte bolnava, iar cu pensia de boala nu reuseste sa-si sustina financiar cei doi copii. Si pentru ca un necaz nu vine niciodata singur, femeia a cazut pe gheata si si-a spart capul, motiv pentru care a stat mult timp prin spitale. Deoarece nu se mai poate descurca, a incercat sa depuna dosar pentru a beneficia de venitul minim garantat, dar a aflat ca nu se incadreaza, deoarece fiica ei are bursa. Cind a vazut si aceasta speranta spulberata, ea a apelat la primarul Florin Egner in speranta unui ajutor. "Nici nu stiti ce inseamna sa-ti trimita copiii scrisoare si sa-ti spuna ca nu mai au ce minca", spunea ea in scrisoare adresata edilului sef al municipiului Botosani. A urmat o noua ancheta sociala, dar concluzia a fost aceeasi – nu sint intrunite conditiile pentru a primi ajutor banesc in baza Legii 416.
De la Serviciul de autoritate tutelara si asistenta sociala li s-a spus celor doi studenti sa incerce sa gaseasca un sponsor dornic sa-i ajute. Cazacu Gica spera insa in continuare ca se va gasi o posibilitate ca fiica si fiul ei sa termine studiile. Cei doi copii Iulian si Mihaela Prodan vad cum mama lor este darimata de boala, dar si de neputinta de a-si ajuta copiii. "Mama s-a imprumutat pentru ca fratele meu sa mearga acum la examene. El este in ultimul an la contabilitate si informatica si nu poate renunta tocmai acum. Nici eu nu pot renunta, cind mai am doar un an si termin faculatea de administratie publica", spune Mihaela Prodan. Ea este a doua din anul sau si lupta in continuare sa aiba rezultate bune pentru a primi bursa. Singurul "lux" pe care si-l permite Mihaela in ziua cind ia bursa sint doua grapefruit. "Mama ne trimite pachet cind poate si ea. Fac economii si au fost zile cind am mincat foarte putin. Pentru ca mincarea la cantina este scumpa, eu ma bazez doar pe pachetele mamei si pe ce mai pot eu cumpara. As vrea sa-i mai trimit mamei bani din bursa, dar nu mai ajung. Foarte rar imi permit si eu sa mai cumpar o carte si doar atunci cind gasesc la un pret accesibil. Stiu ca mama este bolnava si suparata si ma straduiesc sa nu-i cer prea mult", mai spune Mihaela.
Tinara mai este ajutata de colegi, sau chiar profesorii care-i cunosc situatia. Nici la bunici nu poate apela prea des pentru ca acestia locuiesc undeva pe malul Prutului si un drum pina acolo este aproape cit cel pina la Iasi. Cei doi tineri asteapta un ajutor doar pentru a termina studiile. Nu vor nimic in plus si nimic de pomana. (Virginia CONSTANTINIU)