Copil schimbat pe-un aragaz cu butelie si-o vaca

Gica Filimon, de 49 de ani, din Suraia, sustine ca este ingrijorat de soarta a trei dintre copii lui, pe care i-a dat de crescut imediat dupa Revolutie. Daca pe cei doi baieti stie ca „i-a infiat in 1989, prin tribunal, un american adus de sefa de atunci a leaganului de la Spitalul Judetean”, despre fetita omul nu stie nimic. El sustine ca aceasta avea trei luni cind a dat-o pur si simplu unui „domn bine care a venit cu Mercedesu’ de la Bucuresti si a luat-o. Eram tare saraci si ne-a dat pe fata un aragaz cu butelie si o vaca”!
Gica Filimon traieste, impreuna cu nevasta-sa, Georgeta, din alocatiile copiilor pe care-i mai are pe linga casa: trei prichindei elevi in clasa a V-a, a III-a si a I-a, singurii aducatori de venit, mai ales daca se ia in consideratie si alocatia complementara pentru care parintii s-au grabit sa intocmeasca acte la primarie. „Fata, Elisabeta, are un picior mai scurt si este incadrata in gradul II de handicap. Gheorghita, cel din clasa I este si el de la nastere cu un picior mai scurt. O ducem rau tare, ca n-avem nici de unele. Mai fac un ban cind ma duc sa muncesc cu ziua pe la oameni. Mai crap lemne, mai fac pirtie… La ajutorul social nu m-am mai dus, pai de ce sa ma duc? Sa muncesc 72 de ore si sa-mi dea numai 300 de mii de lei? Asa s-a platit la noi. Noua zile am spart lemne cu toporul la scoala si mi-a dat doar 300 de mii de lei”, spune revoltat Gica. Cu toata saracia lui, omul a auzit pe la televizor si pe la radio despre scandalul iscat de adoptiile internationale. Si dintr-o data, si-a amintit de cei trei copii ai lui pe care i-a dat in prejma Revolutiei. „In ’89 s-a intimplat, cind era Tribunalul plin de copii aici. I-am vazut ca am fost si eu la tribunal cind i-a infiat americanul pe ai mei”, spune Gica. El povesteste ca unul dintre baietii pe care i-a dat spre adoptie avea trei ani, si de cind s-a nascut, l-a lasat la leagan. „Era bolnav cu salele, nu putea sa stea in picioare si facea pipi pe el. Cei de la leagan spuneau ca fac foarte bine ca-l dau spre adoptie fiindca americanul are acolo medicamente si posibilitatea sa-l vindece. Celalalt avea un an si jumatate, era sanatos si l-a luat tot americanul ala de la New York. Zicea ca vrea sa aiba doi baieti din aceeasi familie”, spune Gica.
„De fetita nu mai stiu nimica”
Barbatul sustine ca si-a dat baietii pentru ca traia vremuri mult prea grele si, in plus, mai avea de intretinut inca doi copii, acum mari si plecati cu treaba lor, in Italia. Iar cind s-a ivit ocazia sa-si dea si fetita, n-a stat prea mult pe ginduri. „Eram saraci tare, nici nu aveam ce minca. Cartofii se dadea in sat la noi pe cartela, au fost zile cind luam cite o chifla si din ea trebuia sa mincam toti. Asa ca am dat si fata. Era prin februarie, in ’90, imediat dupa ce am dat baietii. Fetita avea trei luni, era sanatoasa. A venit iar sefa de pe atunci a leaganului impreuna cu un domn de la Bucuresti, Patrascu il chema, cu Mercedesu’. A zis ca vrea el sa creasca fata, ca are studii de medicina facute in America, ca are bani. Ne-a incintat. Nu ne-am mai dus prin Tribunal sa facem acte, cum am facut cu baietii. I-am zis sa ne ajute si pe noi cu ceva daca-i dam fata si atunci ne-a cumparat o vaca cu tot cu nutret, ca era iarna, si o butelie cu un aragaz. Aragazul si butelia le mai avem si acum, dar vaca am vindut-o, ca ne trebuiau bani”, povesteste Gica Filimon. Fara nici o grija, omul si-a vazut linistit de viata, fara sa-l mai doara capul de copiii dati prin strainataturi. De ce l-a apucat grija acum, brusc si dintr-o data, numai el stie…
„Ce-a facut, unde mi-a dus copilul?”
Gica spune ca nu va avea liniste pina cind nu va afla cumva ca cei trei copii ai lui sint bine, sanatosi. El sustine ca americanul care i-a luat baietii i-a promis ca-i va aduce sa-i vada in fiecare an. „Ne-a inselat, ca nu i-am mai vazut de atunci. Iar de fetita chiar nu mai stiu nimica. Ce-a facut, unde mi-a dus copilul? Trebuie sa stie cineva! Am vazut la televizor ca se descopera copii care sint in America. Am auzit ca le ia inima, ficatul, rinichii. Pai de asta i-am dat eu? Sa-i aduca inapoi ca-i cresc eu asa cum pot! Ca de 14 ani nu mai stiu nimic de nici unul. Macar o fotografie sa vad, ca sa ma conving ca-s toti bine, sanatosi”, spune Gica. Si, daca in privinta baietilor este oarecum mai linistit, fiindca „i-am dat cu acte”, marea lui grija o reprezinta fetita. „Trebuie sa stie cineva unde este. Numai sa vrea sa-mi spuna”, spera acum Gica. Tot ce-i mai aminteste acum de copila e butelia si aragazul primite in schimb, care au rezistat in casa omului pina in ziua de astazi. Si la care, din cite spune, nu prea are nici astazi ce sa gateasca. (Laura BREANA)