„Munca cu bombele este la fel ca viata: frumoasa si periculoasa”

luni, 28 iunie 2004, 23:00
4 MIN
 „Munca cu bombele este la fel ca viata: frumoasa si periculoasa”

Ce poate fi mai riscant decit sa lucrezi cu bombe in fiecare zi? Citi dintre noi s-ar incumeta sa se apuce de o meserie in care riscul este maxim? Foarte putini. Cu toate acestea, exista oameni care zilnic fac acelasi lucru. Pirotehnistii din cadrul Inspectoratului de Protectie Civila spun ca, desi este o meserie foarte periculoasa, atita timp cit se cunosc toate cele necesare despre elementele de munitie, accidentele pot fi evitate. Exista, in cadrul IPC Vrancea, un om care, dupa ce a lucrat 22 de ani in domeniul armamentului si munitiei, spune ca, daca ar fi sa o ia de la capat, ar face tot acelasi lucru. Ba mai mult, acesta si-a initiat si fiul in aceasta periculoasa meserie. Ei sint pirotehnistii, oamenii care tin moartea in mina aproape in fiecare zi.
„Cind pleci, nu stii daca mai revii”
Maistrul militar Gabriel Hornoiu este cel care se ocupa cu toate misiunele de asanare, cercetare si distrugere a munitiei ce se desfasoara in Vrancea. „Este o meserie foarte periculoasa. In alta meserie te duci, stii ca te intorci. Aici cind pleci, nu stii daca mai revii. Este o meserie foarte frumoasa, dar si periculoasa”, spune maistrul militar Gabriel Hornoiu. Definitia cea mai buna data meseriei de pirotehnist este o lupta cu un inamic necunoscut. „Te lupti cu un necunoscut. Orice element de munitie este un inamic, pentru ca orice astfel de bomba poate sa-ti faca rau. Nu stii niciodata ce fel de munitie a fost gasita. Oamenii care te anunta nu-ti dau nici un fel de detalii despre bombele gasite. Tu trebuie sa cercetezi totul despre munitia pe care o gasesti”, mai spune Gabriel Hornoiu. Desi au trecut aproape 60 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial, pirotehnistii spun ca, pe raza judetului nostru, inca se mai gasesc foarte multe bombe, proiectile, grenade sau obuze. Pirotehnistii spun ca acest lucru se intimpla pentru ca nimeni nu stie cu cita munitie au tras nemtii, rusii sau romanii.
De la strung la bombe
Maistrul militar Gabriel Hornoiu nu a lucrat de la inceput la Inspectoratul de Protectie Civila. A fost mai intii strungar, desi si-a dorit sa ajunga politist criminalist. Din cauza conditiilor din acele vremuri nu a putut sa-si urmeze visul. In 1979 s-a gindit ca, totusi, trebuie sa-si faca un viitor. A urmat cursurile Scolii Militare de la Sibiu, iar la absolvirea cursurilor de armament si munitie a fost repartizat in Poligonul de Experienta a Armatei de la Jegalia, in judetul Ialomita. „Dupa doi ani de strungarie, am vrut sa ajung la politie. Una e sa vrei si alta e sa ajungi sa realizezi ceva. Dupa doi ani de strungarie, mi s-a schimbat optica si de aceea am ales Scoala Militara. Experienta cea mai mare am capatat-o insa la Jegalia, unde am putut sa cunosc totul despre arme si munitie. In Scoala Militara nu am putut sa invat chiar totul”, mai spune Gabriel Hornoiu. Au urmat 12 ani la un depozit de munitie, in comuna Sihlea. A lucrat numai la dezmembrari de munitie. Spune ca a fost foarte periculos pentru ca se lucra cu pulbere, care ar fi putut distruge totul in orice moment. Din 1997 a venit la IPC Vrancea unde, datorita experientei acumulate, s-a acomodat repede. Gabriel Hornoiu spune ca daca ar fi sa ia de la capat tot de acelasi lucru s-ar apuca sa lucreze cu bombe in fiecare zi. „La Sihlea am lucrat cu munitie inscriptionata. Stiam ce trebuie sa fac. Aici lucrez cu necunoscutul. Orice bomba gasita trebuie analizata. Meseria de pirotehnist este foarte periculoasa, dar si foarte frumoasa. La fel ca si viata”, adauga Gabriel Hornoiu.
O grija in plus pentru sotie
De cind este pirotehnist, Gabriel Hornoiu a efectuat aproape o mie de misiuni de asanare, cercetare si distrugere. Cea mai grea misiune a fost in anul 2000, cind in satul Vadu Rosca a fost gasit o bomba de aviatie in greutate de 250 de kilograme, plina in totalitate. Transportul ei a necesitat conditii speciale, care a implicat participarea multor oameni si a unei macarale pentru ridicarea sa. Pirotehnistul nu s-a confruntat pina acum cu episoade nefericite. Totusi, a avut un episod pe care il considera a fi cel mai periculos din cei 22 de ani de cind lucreaza in domeniul bombelor. „In 1998, in urma unor alunecari de teren, la Chiojdeni, impreuna cu un reprezentant de la Comandamentul Protectiei Civile Bucuresti, ne-am deplasat la fata locului si am executat detonari pe riul Rimnic, care a fost obturat. A trebuit sa dezgrop un parchet de 12 bucati de trotil pentru ca o capsa detonanta nu a functionat. In orice moment putea exploda. Am lasat 15 minute, perioada in care acesta putea totusi exploda si, dupa alte 15 minute de asteptare, am dezgropat trotilul. Din fericire, nu s-a intimplat nimic”, spune Gabriel Hornoiu. Pentru siguranta misiunilor de distrugere, pirotehnistii folosesc pentru detonare doua sisteme. Unul electric si unul pirotehnic, astfel incit daca unul dintre ele nu functioneaza, sa intre automat in actiune celalalt. Ba mai mult, pirotehnistul a tinut cont de dorinta baiatului sau, Bogdan Valeriu, si l-a initiat in meseria „bombelor”. „Vreau sa-l initiez si pe baiatul meu in aceasta meserie. Are o calificare de electrician auto si a ramas impresionat de ce fac eu. A dorit sa cunoasca si l-am incorporat ca militar in termen. Totodata, l-am trimis la Scoala de Protectie Civila de la Ciolpani, Ilfov. Deja ma ajuta la toate misiune pe care le efectuez. Il voi trimite la o scoala militara pentru a-mi lua locul cind voi iesi la pensie”, mai spune Gabriel Hornoiu. Acesta recunoaste ca sotia sa sta cu inima la git de fiecare data cind pleaca, impreuna cu fiul sau, la cules de bombe. Abia dupa ce anunta telefonic ca si-au mai indeplinit o data misiunea cu succes, sotia se linisteste, insa a doua zi o ia de la capat. (Dan CHIRIAC)

Comentarii