Taxa pe melodie

Muzica nu mai poate fi ascultata pe gratis. Pe linga puzderia de taxe si impozite instituite de stat, pentru fiecare bairam, cumetrie sau nunta organizatorul trebuie sa plateasca o taxa speciala. Sumele s-au majorat de la 1 martie, cind au intrat in vigoare noile taxe privind drepturile patrimoniale ale artistilor. Pina a intra in detalii, asta se traduce cam in felul urmator: oricine asculta muzica plateste taxe la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor, la artistii interpreti si la Uniunea Producatorilor de Fonograme. Noile taxe instituite nu iarta pe nimeni, astfel ca de la cel care asculta muzica in casa si pina la mijloacele de transport in comun care difuzeaza muzica pentru calatori sau organizatorii de nunti si cumetrii vor percepe taxe pe muzica ascultata. Chestiunea este destul de serioasa, peste 100 de patroni din Vrancea fiind amendati, dupa ce s-au ales cu dosar penal pentru neplata taxei pe muzica difuzata in scop ambiental.
Daca esti patron de restaurant ori bar, indiferent de marime ori luxul pe care-l prezinta locatia, platesti taxa pe muzica ambientala. Daca stai acasa si asculti spre relaxarea sufletului si a mintii, orice fel de muzica, populara, usoara ori manele, sau daca e ziua ta si te-ai gindit sa dai o petrecere, Politia iti poate suna la usa cind ti-e lumea mai draga, sa te intrebe daca ai platit taxa pe muzica. Mai mult, daca invitatilor tai le pui muzica piratata, fara sa dovedesti ca ai licenta, ai cam incurcat-o, in sensul ca poti fi amendat cu peste 4 milioane de lei, si te poti alege cu dosar penal. De asemenea, orice mijloc de transport care difuzeaza melodii pentru ca transportul calatorului sa para mai lin, mai ales cind il zdruncina trecerea peste vreo groapa, trebuie sa aiba taxele pe muzica la zi. Asta inseamna ca nici taximetristii nu sint uitati de aceasta taxa, cum nici companiile de aviatie, ori CFR-ul, ori alte tipuri de transport de orice fel. Plimbatul cu telecabina in care cinta muzica il costa pe cel care asigura acest tip de transport. Intr-un cuvint, in orice colt al tarii noastre, inclusiv in inima muntilor, daca se asculta muzica, se plateste. Baza legala a acestui tip „occidental” de taxa sta in Legea 8/1996, privind drepturile de autor si drepturile conexe, coroborata cu Hotaririle de Guvern 71 si 769, din 1999, care reglementeaza si stipuleaza conditiile difuzarii muzicii in spatiul public.
Asculti muzica? Esti bun de plata
Ceea ce este si mai interesant este faptul ca, daca difuzezi muzica fara acordul Uniunii Compozitorilor, risti sa fii cercetat penal, cum s-a intimplat anul trecut cu aproape 100 de patroni de localuri din Vrancea, carora li s-au intocmit dosare penale. Cum erau la prima abatere de acest gen, patronii s-au ales doar cu amenzi administrative, sub promisiunea ca-si vor achita taxele la zi. Patronii de localuri publice din Focsani sustin, si la ora actuala, ca taxa pe difuzare este o aberatie, si considera ca li se iau bani de mai multe ori, pentru acelasi lucru. „Nu mi se pare corect ca atunci cind platesc abonamentul la radio, sa mai platesc si pentru faptul ca oamenii il asculta in restaurant. Este o taxa care se percepe de doua ori. Pe acelasi lucru”, spune administratorul restaurantului „Zimbru”, Ioan Manolita. Un alt patron nemultumit, ca multi altii, de altfel, este si Neculai Taranu, proprietarul restaurantului „Central”, care, insa este resemnat. „Trebuie sa ma conformez. Nu este normal sa platim de doua ori pentru un singur lucru, dar o platim, ca sa nu incalcam legea. Inspectorii care se ocupa de incasarea acestei taxe au incasat de la mine aceasta taxa, cam o data la trei luni”, ne-a declarat patronul localului „Central”.
Inspectorii pusi pe fuga
In Vrancea, „taxa pe melodie” este colectata de inspectorul judetean Gheorghe Monac. Acesta bate judetul in lung si-n lat pentru a incasa banii pentru artisti. Daca unii patroni se conformeaza legii, altii se dovedesc mai mult decit agresivi, de aceea este nevoie si de actiuni in colaborare cu politia. „N-am cuvinte sa spun cit de neseriosi sint unii. Daca ar fi sa iau bani si de la taximetristi cred ca m-ar lua la bataie, dar legea e lege. Oamenii trebuie sa inteleaga ca trebuie sa plateasca aceasta taxa. Cei mai multi ne trimit banii prin virament”, spune inspectorul. De aceeasi parere este si inspectorul zonal Constantin Bordeianu de la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor Bacau, care raspunde si de judetul Vrancea. „Unde-i lege nu-i tocmeala, dar la noi hiba mare e nerespectarea legii, ca unii vor s-o eludeze, altii s-o camufleze. Sigur ca oamenii care platesc atitea impozite si taxe mai au si scapari in vocabular, dar asta nu inseamna ca ne oprim din actiunile noastre. Mai avem si discutii mai putin academice… Noi vrem sa mergem pe cale amiabila ca doar sintem o institutie de cultura muzicala. Noi sintem creatorii ei, sint consumatorii si daca n-ar fi ei, n-am fi nici noi si invers, asa ca trebuie sa fim colaboratori. Intotdeauna am incercat sa ne purtam civilizat”, ne-a declarat Constantin Bordeianu. Cit priveste taxele incasate de la nunti, inspectorii spun ca acestea au caracter lucrativ, mai ales ca invitatii cotizeaza la sfirsitul petrecerii. „Nunta are caracter lucrativ, e prevazut chiar punctual in hotarirea de guvern. E o petrecere ocazionala, dar de acolo se incaseaza bani. Cine vrea sa dea petrecere cu muzica si mincare, n-are decit, dar nici la noi sa nu pretinda. Dar daca e pe fond muzical, e altceva, organizatorul trebuie sa plateasca taxa”, ne-a mai spus inspectorul.
Muzica e mai ieftina la sate
Patronii vrinceni trebuie sa stie ca, daca spatiul pe care-l detin are o suprafata de pina la 100 de metri patrati, vor plati o taxa de un milion de lei, pe luna, aceasta crescind daca localul se intinde pe o suprafata mai mare de 100 de metri patrati. Pentru discoteci, taxa este alta, constind in 1,5% din incasarile brute ale acestora. Forurile abilitate sa colecteze aceste taxe spun ca, practic, ele reprezinta venituri private, care se distribuie in trei locuri: la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor, la forul care ii reprezinta pe artistii interpreti, CREDIDAM, si la Uniunea Producatorilor de Fonograme. Concluzia ar fi ca, indiferent cine, ce, cind, cum si unde asculta muzica, orice persoana, fizica ori juridica, trebuie sa scoata din buzunar o suma variabila, de la caz la caz, mai mare la orase si mai mica la sate, pentru drepturile patrimoniale ale artistilor. De la ultima bodega din Obor, si pina la cabana din virful muntelui, strandul orasenesc, microbuzele municipale, taxiurile, lifturile, salile de sport, nunti, botezuri, dar absolut orice, in afara de inmormintari, muzica scapata in eter aduce bani artistilor, muzicienilor, compozitorilor si producatorilor de fonograme. (Sebastian OANCEA)