Prizoniere in propria casa

15 ani de prizonierat in propria-i casa. La atit se rezuma casnicia unei femei de 37 de ani, casatorita cu un cadru militar, angajat model la serviciu. Bataile, violurile intrafamiliale bestiale, agresiunile de tot felul au devenit lucruri „normale” in viata ei. Infernul pe care-l traieste zi de zi in casa transformata in inchisoare a impins-o la un gest disperat: sa fuga de-acasa si sa vorbeasca despre drama ei in fata unor straini. Ingrozitoarea poveste a acestei femei o veti citi in rindurile urmatoare. Este doar una din miile de povesti tragice ale altor femei agresate de sotii lor. Cite dintre aceste victime fac insa pasul spre libertate? Foarte putine. Estimarile lucratorilor sociali de la Centrul de Mediere si Securitate Comunitara (CMSC) spun ca 40% dintre iesence sint victime ale agresiunii barbatilor lor, si doar 0,06% ajung sa scape de agresori prin divort. Pentru aceste victime, la Iasi functioneaza de trei ani un adapost privat gestionat de CMSC. Locul este un secret pe care il cunoaste doar o mina de oameni. Casa in care sint adapostite aceste femei este insa doar un ragaz. Ragazul pina la libertate sau pina la reintoarcerea in infern. Alegerea le apartine.
Femeia intra timid in biroul Centrului. Are parul scurt, putin cirliontat, si se cunoaste ca in tineretea ei a fost o femeie frumoasa. Se asaza doar pe o bucatica de scaun, tematoare si incordata, de parca in orice moment ar vrea sa o ia la fuga. Are ochii tulburi si, cind incepe sa vorbeasca, ii tremura barbia. „Ma numesc Ioana… Am terminat liceul si m-am casatorit la 22 de ani. Cu un barbat despre care credeam ca o sa fie bun cu mine. M-a curtat mai bine de un an, pina m-a convins. Nu stiu de ce, dar atunci aveam o retinere. Am cedat…”, povesteste incet, in timp ce-si framinta miinile in poala intr-un gest necontrolat.
„Ce sa mai mergi la servici? Sa traga de tine toti golanii?”
Cosmarul Mariei a inceput la scurt timp. La inceput au fost restrictiile. „Munceam. Pina mi-a interzis el, spunindu-mi: «Ce sa mai mergi la servici? Sa traga de tine toti golanii si sa te intinzi cu ei pe-acolo? Tu esti femeia mea, trebuie sa stai acasa, sa ai grija de mine, de casa si de copii»”, isi aminteste. Ce a urmat a fost un sir de batai, violuri, injuraturi. O lovea peste fata, pe unde se nimerea, apoi o ploaie de pumni in cap, culminind cu picioarele in burta, in ficat si in rinichi, ca sa nu lase urme. „Sa nu care cumva sa vorbeasca vecinii sau rudele”, explica femeia. Alteori o ia de par si o tiraste prin toata casa, in tot acest timp injurind-o mereu.
Copii facuti in urma violurilor sotului
„Cind am ramas insarcinata cu primul copil, ma batea si atunci. Imi feream burta, sa nu-l loveasca si pe el. La fel s-a intimplat si cu urmatorii doi copii”, spune Ioana, si o mina i se duce din reflex pe abdomen. Barbia ii tremura si mai tare, iar ochii ii inoata in lacrimi. De altfel, pe acestia din urma i-a nascut in urma unor violuri intramaritale. „Cum sa te mai culci de placere cu un barbat care te bate in fiecare zi? Daca citea pe fata mea ca nu am chef sa fac sex, incepea sa ma bata. Ma dezbraca si ma viola. Cind mai era si ametit de bautura, ma trezea noaptea in pumni sa facem sex. Intr-o noapte m-a trezit stringindu-ma de git si m-a violat in timp ce abia respiram. De atunci nu mai pot dormi noptile. Ma trezesc uneori de teama, alteori stau treaza, de frica sa nu-mi faca ceva”, povesteste Ioana, si lacrimile nu mai au stavila.
„Ma intreb: astazi ce-o sa-mi mai faca?”
Dupa cite spune Ioana, sotul ei trece la serviciu drept un om linistit si foarte bine vazut de sefi. Acasa insa se dezlantuie fiara din el. Femeia este gasita responsabila de toate relele care se intimpla acasa: mincarea rece, praful de pe mobila, o pata pe covor, notele proaste ale copiilor la scoala, intirzieri cind se intoarce de la piata sau de la magazin. Aceste lucruri sint tot atitea motive de bataie. Bataie care are loc de cele mai multe ori de fata cu cei trei copii. „Imi spune ca nu sint buna de nimic, ca din cauza mea este nervos si din cauza mea ma bate. Cind ajunge acasa, face militarie cu mine si cu copiii. Trebuie sa-i dam raportul cu privire la tot ce-am facut cit el a fost la serviciu. Cind se apropie ora sa vina acasa, imi creste tensiunea si intru in panica. Ma intreb: Astazi ce-o sa-mi mai faca? Mi-e foarte frica de el”, spune Ioana, si in ochi i se citeste groaza.
Din cauza depresiilor, femeia a fost internata de trei ori la Spitalul „Socola”. Iar acest lucru a fost un motiv pentru barbatul ei sa-i repete in timpul batailor ca este nebuna. Deodata, Ioana se opreste din povestit si intreaba cit este ceasul, ridicindu-se sa plece. „Trebuie sa ma gaseasca acasa. Nu pot sa fac nimic. Mi-e foarte frica. Mi-a spus ca ma nenoroceste daca afla ca-i fac probleme la serviciu sau ma pling cuiva. Spune ca ii cunoaste pe toti. «Te gasesc si in gaura de sarpe si te omor», imi spune”.
„Ma forteaza sa ma omor, sa ma arunc pe geam. Dar eu nu vreau sa mor”
La fel ca si Ioana, multe alte mii de femei traiesc in singuratate drame similare intre peretii locuintelor. Elena este angajata la o firma privata din Iasi si nu a implinit inca 40 de ani. A incercat sa faca un pas spre libertate si povestea ei a ajuns la urechile si pe hirtiile celor de la Centrul de Mediere si Securitate Comunitara. „El bea foarte mult. Cind ajunge acasa, trebuie sa stau drepti in fata lui, la raport. Ma chestioneaza ce-am facut, apoi ma critica. Intr-o noapte a venit beat, m-a tirit de par jos din pat, m-a dezbracat cu forta si m-a aruncat pe casa scarii, in frig. Era iarna si m-a incuiat pe din afara. Mi-a spus ca acolo merit sa stau. M-am rugat mai bine de o ora, pina la patru dimineata, sa ma lase sa intru in casa. Intr-un tirziu, s-a trezit unul dintre copiii mei”, povesteste Elena, una dintre locatarele adapostului pentru femeile agresate, gestionat de Centrul de Mediere si Securitate Comunitara. Bataile insotite de torturile psihice la care sint supuse aceste femei fac din ele adevarate prizoniere. „Ma forteaza sa ma omor, sa ma arunc pe geam. Ma duce la geamul de la bucatarie si imi spune sa ma arunc, pentru ca sint nebuna, impingindu-ma pe marginea pervazului. Dar eu nu vreau sa mor. Am doi copii de crescut. Cum sa fac asta si sa ramina copiii singuri?”, ne intreaba plingind in hohote Elena.
Profesoara batuta crunt cu cureaua
Bataile, injuraturile si vorbele grele sint la ordinea zilei si in cazul multor femei cu studii superioare. Violenta domestica nu face selectie pe criterii de studii. Irina este profesoara, si stie din plin acest lucru. A simtit-o pe propria piele. „Mi-a spus ca nu m-a iubit niciodata. Ca m-a luat din interes. Daca nu sint bani destui in casa, imi zice ca eu sint de vina, ca nu muncesc mai mult, ca nu gindesc ca sa fac bani. Am crescut doi copii si ce au vazut la tatal lor aplica acum pe mine, cind sint mari. Ma trateaza la fel ca tatal lor. Ma simt ca un obiect de care trag toti si pe care nu il iubeste nimeni…”, povesteste Irina. Cosmarul profesoarei este identic cu al altor femei de la Centru: batute cu cureaua, cu pumnii, tirite de par prin casa. „M-am intors odata acasa cu copilul de la piata. El era in pat cu o alta femeie. S-a uitat lung la mine si mi-a spus ca sint atit de proasta ca n-am sa fiu niciodata in stare sa inteleg lucrurile astea… Si, culmea, este foarte gelos, chiar fara motiv. Daca merge cu mine pe strada, zice ca ii este rusine de cum arat. Daca insa i se pare ca se uita vreun barbat la mine, ma face curva. In mijlocul strazii incepe cearta si palmuirile. Trebuie mereu sa cedez; el zice ca are intotdeauna dreptate”, spune si Mariana, o telefonista care a trecut si ea prin adapostul de la Centru si care, ca multe alte femei, s-a reintors in locuinta agresorului.
Atasament paradoxal: victima nu poate sa-l paraseasca pe agresor

Lipsite de un acoperis propriu deasupra capului, dependente financiar de barbatii lor, santajate cu viata copiilor si supuse zilnic violentelor de orice fel, in marea lor majoritate femei ca Elena, Mariana sau Ioana se reintorc spasite in „celulele” lor. In cele mai multe cazuri, parintii sau rudele nu au nici un habar de tragedia prin care trec. De rusine, aparentele sint pastrate cu strasnicie. Doar cind paharul se umple pina la refuz, indraznesc citeodata sa faca un pas spre libertate. Insa, odata scapate, se comporta asemenea detinutilor care, dupa ce risca totul sa evadeze, nestiind ce sa faca cu libertatea, fac tot posibilul sa ajunga din nou in inchisoare.
Mai mult, unele femei sint atit de dependente de agresorii lor incit ajung sa sufere de asa-numitul „atasament paradoxal”, un sindrom care apare la victimele rapite de teroristi si tinute in captivitate mai multa vreme. „Stind la un loc cu agresorul si fiind-i amenintata viata in fiecare zi, la un moment dat victima se da de partea agresorului numai ca sa supravietuiasca cu orice pret. Cercetatorii spun ca acest sindrom este foarte des intilnit la victimele violentei domestice”, spune Diana Muntean, coordonator de proiecte la Centrul de Mediere si Securitate Comunitara.
Sotii agresori le cauta cu disperare
Odata evadate si gazduite pentru o scurta perioada de timp in adapost, femeile nu au scapat insa de sotii agresori. „Dau dovada de perseverenta si se transforma in adevarati detectivi ca sa afle unde se ascund sotiile lor. Le hartuiesc la serviciu, ne urmaresc si pe noi si ne dau telefoane de amenintare cu moartea. In aceste conditii, femeile care au un serviciu si stau in adapost devin si ele la rindul lor detectivi si incearca sa evite intilnirile cu barbatii lor prin cele mai inedite metode. Din pacate, 60% dintre femeile care au fost prin adapostul nostru s-au intors in casele agresorilor, renuntind sa duca la capat ceea ce au inceput”, mai spune Diana Muntean. Este si soarta Mariei, care, stringindu-si poseta veche sub brat, intreaba din nou, panicata deja, cit este ceasul. Apoi se grabeste spre iesire, lasind in urma, nelamurit inca, viitorul ei. „Noi sintem dispusi sa o ajutam. Dar ea oare va avea curajul sa evadeze, sa ia totul de la capat si sa lupte pentru viata ei si a copiilor ei?”, intreaba Diana Muntean.
Adapost pentru sotiile care nu mai pot sa indure
Aplicarea noii Legi privind violenta domestica este greoaie si descurajatoare pentru multe dintre femeile agresate. Numai dezvaluirea faptelor petrecute cu ele sau cu copiii lor in spatiul intim al familiei le opresc pe multe sa ajunga cu o reclamatie la autoritati. In disperare, unele aleg pur si simplu fuga. „Am avut in adapost o tinara care avea trei copii. Mi-a povestit ca, intr-o zi, profitind ca sotul ei nu era acasa, si-a imbracat copiii, a mers la gara si s-a urcat in primul tren care pleca de la peron. Nici ea nu stia unde. A fost gasita de niste asistenti sociali ratacind pe strazi intr-un oras din celalalt capat al tarii. Au indrumat-o spre noi, stiind ca avem un adapost. Pina la urma a cedat in fata promisiunilor sotului ca nu o s-o mai bata, si s-a intors in locuinta lui. Nu stim ce s-a mai intimplat cu ea”, povesteste Diana Muntean. Adapostul femeilor agresate, deschis acum trei ani de Centrul de Mediere si Securitate Comunitara, este un secret pazit cu strasnicie, drept pentru care nici noi nu vom da nici un amanunt. Doar citiva oameni cunosc locatia. Adapostul nu este insa o solutie pentru rezolvarea problemei, ci doar un ragaz de 6 saptamini in care femeia poate sa ia o decizie in liniste si in care cauta, pe la rude sau prieteni, un loc de trai in siguranta. Casa cu camere curate si primitoare poate adaposti doar 10 femei cu copiii lor. In adapost, femeile se gospodaresc singure, iar cele care nu au nici o sursa de venit sint ajutate de Centru si de alte fundatii. Din nevoia de a pastra locatia secreta si normele de buna convietuire, in adapost nu sint primite femeile consumatoare de alcool, cele care au deficiente mintale si afectiuni psihiatrice grave cu periculozitate pentru altii, femeile urmarite penal. „Se face o evaluare a cazului lor la Clinica noastra juridica, unde toate serviciile sint gratuite”, spune Diana Muntean.
Unde puteti merge sau telefona pentru ajutor
Orice femeie victima a violentei familiale trebuie sa stie ca foarte multi oameni sint gata sa le ofere un ajutor. Totul depinde insa de ele. Pentru aceasta prezentam mai jos toate telefoanele si adresele institutiilor si organizatiilor neguvernamentale care pot fi solicitate in acest scop si unde se pot obtine consiliere, sfaturi gratuite si un ajutor in demersurile ce trebuie intreprinse.
n Centrul de Mediere si Securitate Comunitara (Clinica Juridica): str. Moara de Foc nr. 35 (cladirea Gelsor), et. 8, tel.: 252 920
n Fundatia „Sanse Egale pentru Femei”: str. Impacarii 17 (cartier Nicolina), bloc 913, tronson 1, et. 1, ap.3, tel.: 211 713
n Centrul de Suport-Psihosocial pentru Victime „Catharsis”: Policlinica nr.1, str. Vasile Conta nr.2, et. 3, cam. 241, tel.: 276 144
n Biroul de Consiliere pentru Cetateni: cladirea Consiliului Judetean, et.1, tel.: 272 062
n Cabinetul de medicina legala: Policlinica nr.1, la demisol, intrarea principala, pe partea stinga, tel.: 261 617
n Politia Municipiului Iasi: str. Otilia Cazimir 14, tel.: 210 600.
La Iasi, 9 femei sint agresate de soti in fiecare ora
Potrivit unui studiu realizat ?n 1999 de Ministerul Sanatatii si Familiei asupra fenomenului violentei ?n familie, a rezultat ca 41% dintre cei chestionati au declarat ca au fost cel putin o data victime ale violentei ?n familie. La nivelul judetului Iasi, in fiecare ora 9 femei sint agresate de barbatii lor. Rezultatul acestei estimari a fost obtinut luindu-se in calcul populatia feminina a judetului, aproximativ 400.000 de femei, din care 50.000 de persoane au fost eliminate ca avind virste sub 14 ani si peste 70 de ani. Adaugindu-se si statistica Organizatiei Mondiale a Sanatatii, potrivit careia o romanca din trei este agresata de partenerul ei de viata, din cele 250.000 de iesence circa 80.000 au devenit in fiecare an victime ale agresiunii barbatilor cu care traiesc. Astfel, se ajunge ca, in fiecare zi, peste 200 de femei sa fie agresate verbal, fizic, psihic, emotional sau sexual. Statisticile Politiei releva faptul ca familia apare ca un mediu chiar mai periculos decit strada atit pentru femei, cit si pentru copii. Conditia favorizanta pentru comiterea violentelor ?n familie, cea mai des ?ntilnita, este consumul exagerat de bauturi alcoolice, circa 36% dintre infractiunile de acest tip comitindu-se pe acest fond. „Cercetatorii straini care au studiat zeci de ani fenomenul violentei domestice spun, insa, ca doar 10% dintre agresori sufera de boli psihice, restul de 90% «sufera» de puterea de a detine controlul asupra femeii si a copiilor lui, considerindu-i de cele mai multe ori drept o proprietate aflata la bunul lor plac”, spune Diana Muntean.
Cum se explica agresivitatea in familiile de intelectuali
Desi in majoritatea cazurilor agresorii si victimele lor au studii medii sau sub medii, violenta domestica este prezenta si in familiile de intelectuali. „Nu este o conditie obligatorie sa nu se intimple violente si in familii in care cei doi soti au studii superioare. Ce-i drept, sint mai rare, dar ajung sa fie cunoscute si de noi. Dar banuiesc ca sint si multe cele care ramin ascunse, din cauza rusinii pe care o simt victimele fata de vecini, rude sau prieteni”, spune dr. Gabriel Crumpei, medic primar psihiatru si presedintele Centrului de Suport-Psihosocial pentru Victime „Catharsis”. Potrivit acestuia, atunci cind actioneaza pe directia violentei domestice, agresorii nu reactioneaza rational. „Oricit de instruit ar fi, agresorul nu stie cum sa-si gaseasca fericirea. Se acumuleaza astfel tot felul de frustrari care izbucnesc in acte de violenta”, mai spune dr. Crumpei. El se refera la faptul ca, in general, intelectualii au, pe de o parte, asteptari mai mari de la viata, iar pe de alta parte, unii nu stiu cum sa isi implineasca visurile. Fiind oameni mai complecsi, ei isi educa sentimentele si isi reprima trairile, sau nu stiu cum sa le exteriorizeze. Toate acestea sint motive de frustrare, ce poate duce la violenta fara margini in familie. (Carmen MAFTEI)