Sase milioane de euro zac in conturi, iar santierul de la Teatru e parasit

Teatrul National din Iasi pare sa nu mai iasa din cercul vicios al birocratiei romanesti si asta dupa trei ani in care aceasta a fost singura piedica in calea reinceperii lucrarilor de restaurare. Totul parea sa se imbunatateasca din momentul in care, pe 20 martie, UMP – unitate care face parte din Ministerul Culturii si care se ocupa cu restaurarea mai multor cladiri de patrimoniu din tara, printre care si teatrul din Iasi – anunta ca lucrarile vor fi demarate la inceputul lunii aprilie, dupa aproape doi ani in care nu s-a vazut picior de muncitor in santier. Astfel, la jumatatea lunii martie totul parea cit se poate de clar si de limpede din doua motive. In primul rind, contestatia depusa de firma care a pierdut licitatia electronica, S.C Valceana din Galati, fusese respinsa de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (CNSC). In consecinta, cistigatoare a fost declarata cea de-a doua participanta la licitatie: firma ieseana S.C Iasicon S.A, care a lucrat la acest edificiu din 1998.

Lucrurile au luat o alta intorsatura chiar in clipa in care ar fi trebuit sa inceapa lucrarile la Iasi. Firma din Galati a depus aceeasi contestatie respinsa de CNSC la Curtea de Apel Bucuresti. „Ei au avut aceasta posibilitate datorita unei legi date de guvern acum o luna. Asa am ajuns acum sa ne judecam cu ei. Primul termen l-am avut pe 25 aprilie, cind s-a dat un alt termen: 25 mai. M-am saturat pina si eu. Sintem blocati de legile existente. Oricine poate lungi dupa bunul plac desfasurarea unor activitati", spune suparat Bogdan Trambaciu, presedintele UMP.

Reprezentantii firmei galatene s-au prezentat in instanta imputind faptul ca au introdus in timpul licitatiei electronice pretul dorit, iar acesta nu a fost acceptat de sistem. „Noi am cerut chiar in clipa in care au facut contestatie la CNSC un desfasurator al celor 24 de ore in care a avut loc licitatia online intre cele doua firme. Totul a fost corect. Ceea ce mi se pare chiar lipsit de etica si corectitudine este urmatoarea cerere a firmei contestatoare: «daca ei pierd, sa se anuleze licitatia»", adauga Bogdan Trambaciu, care va cere firmei achitarea cheltuielilor de judecata. Actiunea galatenilor da peste cap toate planurile UMP, Trambaciu nemaiputind oferi, in prezent, un termen pentru inceperea lucrarilor.

Manual de birocratie

Cit timp cele doua parti se vor judeca, Trambaciu fiind convins ca va cistiga pentru ca are dosare solide si corecte, banii dati de Banca Europeana pentru Dezvoltare, 6.117.537 euro, vor ramine in conturile UMP, asa cum stau de trei ani. Motivul pentru care acesti bani au stat atita timp nefolositi este birocratia. BERD a acordat aceasta suma in 2006. Timp de aproape un an banii au stat in conturile Ministerului Culturii. In vara lui 2007 au intrat in cele ale unei institutii nou infiintate: Unitatea de Management a Proiectului, care ar fi trebuit sa ii foloseasca pentru a scoate teatrul din schelele care il acopera de 11 ani. Dar, intervine din nou birocatia. Contractul incheiat in 1998 intre firma Iasicon SA si teatru era legal, deci nu putea fi desfacut. Insa, acordarea celor peste 6 milioane de euro era conditionata de BERD tocmai de aceasta desfacere de contract si de organizarea unei licitatii. Dupa luni de tratative intre conducerea teatrului, UMP si Titel Sinescu, patronul firmei, care refuza vehement sa renunte la contract, s-a ajuns la o intelegere. Contractul a fost desfacut. Interesant este ca la citeva saptamini dupa desfacerea acestuia, Iasicon era anuntat drept cistigator al licitatiei de la Palatul Culturii. Eliberat de contractul cu Iasicon, UMP facea public, pe 10 noiembrie 2008, anuntul de participare la licitatie. S-au inscris doar doua firme: cunoscuta SC Iasicon din Iasi si SC Vilceana, din Galati. Birocratia isi face din nou simtita prezenta pentru ca analiza dosarelor a durat trei luni. Abia anul acesta in februarie cele doua firme au intrat in licitatie electronica. S.C Iasicon este declarata cistigatoare pentru ca a scazut pretul cu un milion de euro, adica de la suma initiala, de peste 5,2 milioane de euro, a garantat ca va termina teatrul cu doar putin peste 4 milioane de euro. Firma este obligata sa respecte aceasta suma insa, dupa cum explica Trambaciu pe 20 martie, „Daca se descopera ceva, o nevoie care necesita un surplus financiar, atunci da, le vom mai da bani".

Cert este ca Teatrul National se afla in schele de 11 ani. De trei ani exista bani pentru refacerea acestuia, dar pe santier nu se misca nimic. Pina cind justitia romana va lua o decizie, teatrul va ramine asa cum il stim: pustiu.