Arta pe Dunare

Fundatia vieneza T-B A21 (Thyssen-Bornemisza Art Contemporary) ar fi trebuit sa lanseze pe 1 mai, la Constanta, proiectul „KÜBA: Journey Against the Current” (KÜBA: o calatorie impotriva curentului), care presupunea itinerarul pe Dunare, de la Marea Neagra la Viena, a video-istalatiei „KÜBA” realizata de artistul turc Kutluð Ataman, organizind totodata diferite evenimente de-a lungul acestei calatorii. Barja Negrelli, care trebuia sa transporte instalatia lui Ataman, urma sa treaca prin 7 orase, in care ar fi fost prezentat cite un proiect al unui artist din tara strabatura de Negrelli. Calatoria ar fi inceput cu orasul Constanta, unde ar fi trebui sa fie prezentat proiectul artistului iesean Matei Bejenaru. Datorita inundatiilor de pe Dunare, din Romania, proiectul a fost aminat si va fi inaugurat pe 13 mai in portul bulgaresc Ruse. O scrisoare a fondatoarei Fundatiei T-B A21, Francesca von Habsburg, face apel la ajutorarea sinistratilor din zonele inundate, comunicind astfel interferenta fireasca care se creeaza intre conceptia culturala asupra imaginii Dunarii ca forta a vietii (in proiectul lui Ataman) si nevoia de a-i ajuta pe cei devastati de puterea naturii.
Paradoxul care se creeaza intre speculatia ideologica a unei astfel de intimplari, care obliga la reorganizarea unui proiect cultural atit de complex din punct de vedere logistic, si nevoia de a raspunde dezastrului, continuind totusi desfasurarea proiectului, presupune o reflectie dubla, care, pe de o parte, sustine actiunea culturala, iar pe de alta o supune unui travaliu critic. Insa acest paradox e sesizabil doar la nivelul comentariului politic al intimplarii.
Cu toate acestea, la nivel cultural, ramin importante intentiile fiecarui proiect implicat in acest proiect-matrice, ca mesaje relevante din punct de vedere social.
Proiectul „Küba” numeste unul dintre cele mai notorii ghetto-uri din Istanbul, cu locuinte realizate din materiale de constructie ieftine si cu o populatie care traieste la limita subzistentei in mijlocul unui megalopolis. Rezidentii ghetto-ului isi definesc identitatea prin numele dat de acest loc, mai curind decit prin determinare politica, etnica, de gen, religioasa ori nationala. Ataman recreeaza realitatea cartierului printr-o serie de 40 de interviuri cu locuitorii acestei comunitati. Transportind aceasta instalatie de 40 de monitoare catre Vest, Ataman atentioneaza critic asupra faptului ca media internationala construieste o serie de fictiuni prezentind musulmanii ca teroristi, ignorind prezentarea unor tipuri reale de constructii identitare.
Lucrarea lui Ataman va fi pusa in dialog cu alte 7 lucrari care reflecta diversitatea culturala, minoritatile, memoriile si viitorul Europei Centrale si de Est. Pe 13 mai, la Ruse, va fi prezentata si lucrarea artistului iesean Matei Bejenaru, un „Ghid de calatorie” pentru emigrarea ilegala a muncitorilor din Romania, furnizind informatii scrise si desenate (la limita dintre fictiv si real) despre posibile rute si modalitati prin care s-ar putea evita controlul de la granite, din porturi si gari occidentale. Mesajul acestui proiect nu e doar o critica la adresa sistemului ineficient de absorbire a fortei de munca autohtone, ci si o aluzie la complicitatea autoritatilor, constiente de faptul ca muncitorii care emigreaza din Rominia contribuie intr-un mod semnificativ la balanta bugetara a economiei romanesti, la „concurenta” cu investitiile straine. Acest proiect localizeaza si cartografiaza o situatie pe care majoritatea o accepta tacit si o evoca complice. Proiectul lui Matei Bejenaru raspunde complementar viziunii migratoare a lui Ataman, care vede Dunarea ca veche cale a comertului si a culturii, legind orasele din Estul Europei de cele din Vest.
Toate aceste fenomene oarecum invizibile – comunitati marginalizate in centrul metropolelor ori oameni care sint nevoiti sa emigreze pe ascuns pentru o viata mai buna – sint facute vizibile prin intermediul sistemului artelor vizuale contemporane.