Cabala bigotilor

Zilele trecute, Iasul a fost invadat de afise in care se proclama suportul pentru alegerea ca patriarh a mitropolitului de Cluj, Bartolomeu Anania. Faptul a provocat rumoare printre sustinatorii celorlalti candidati si nu numai. Iar aceasta nu din cauza anuntului in sine, intrucit intentiile mitropolitului de Cluj nu mai erau demult o surprizt. De altfel, in acelasi timp, pe internet aparea o scrisoare publica semnata de „109 intelectuali" in acelasi sens. Este drept ca BOR nu este obisnuita cu aceasta forma de campanie electorala, bazata pe suport public deschis.

Din acest punct de vedere, consider gestul lui Bartolomeu Anania un lucru bun.

El ne anunta ca sintem in campanie electorala si ca alegerea Patriarhului ne priveste pe toti, crestini-necrestini, ortodocsi sau protestanti, practicanti sau nepracticanti etc. Biserica ortodoxa romana joaca de mult timp comedia fecioarei neprihanite: organizeaza alegeri, dar fara campanie electorala deschisa, taberele se infrunta ca pe frontul de Vest, fie si prin interpusi, dar armonia pare mai deplina ca niciodata. In acelasi timp, BOR se declara institutie publica, dar nu se supune regulilor transparentei si legitimitatii democratice, se declara nationala si populara, dar poporul n-are nici un cuvint de spus in alegerea fie macar si a unui preot de catun.
As ruga sa nu mi se dea aici ca exemplu modul de alegere a Papei. Macar ordinea papala functioneaza, vedem ca s-a acomodat satisfacator cu lumea moderna si este mult mai deschisa catre societate decit ortodoxia. Apoi, catolicismul nu a cunoscut decit periferic o experienta totalitara atit de lunga si deformanta precum comunismul. Fapt este ca, noi, muritorii de rind, despre care se spune ca formam de fapt Biserica, privim ca la teatru la aceasta dezlantuire de pasiuni, care ne priveste si nu ne priveste in acelasi timp. Ar putea fi aici secretul starii deplorabile in care se afla BOR, din punct de vedere al culturii publice si al raporturilor cu societatea ca si explicatia pentru care in acest moment BOR nu are nici o personalitate suficient de conturata si credibila pentru a prelua toiagul lui Teoctist.

Imi pare ca problema cardinala a BOR este ponderea excesiva a ierarhiei in raport cu clerul obisnuit, de unde si structura sa piramidala si inchisa. Nici preotii, nici ierarhia nu sint alesi de enoriasi si credinciosi. BOR functioneaza aproape ca un serviciu secret. Se poate explica astfel pozitia sa de ariergarda in raport cu schimbarile istorice din ultimul timp, ca si ruptura de societate, mai cu seama in raport cu formele organizate si vizibile ale acesteia: intelectualii critici, in primul rind. Sa nu uitam, ca una din sursele democratiei moderne o constituie practica protestanta a libertatii comunitatilor de a-si alege preotii si ierarhii, atitia cit sint in lumea protestanta.

Fireste insa ca sursa majora a rumorii de care vorbeam mai sus a fost generata de mijloacele folosite: de o violenta neobisnuita. Este vorba de o parte de invocarea unor figuri disparute (fizic!), precum parintele Galeriu sau parintele Cleopa, drept suporteri ai mitropolitului de Cluj, iar pe de alta de agresivitatea tonului. Ai zice ca Diavolul voteaza si el in alegerea Patriarhului. Este oare miza atit de mare pentru a incalca orice norma de bun crestin si nu numai? In ochii partizanilor lui Bartolomeu Anania, toti potentialii contracandidati ai acestuia poarta un stigmat capital: unul este fost colaborator al Securitatii, altul mason si ecumenist etc. Este vorba asadar de principalele figuri ale BOR!

Trec peste faptul ca ma indoiesc ca in acest fel Anania va deveni mai popular. De altfel, ma gindesc ca ar putea fi un mesaj abil de a-l compromite pe acesta. Este usor de remarcat aici o similitudine cu multe alte demersuri din presa si de pe internet, care traduce o evidenta lipsa de recunoastere reciproca din partea ierarhilor si mai ales a suporterilor lor. Ai impresia ca sintem in preajma unui razboi civil.

Printre pacatele grave invocate in acest manifest, dar si in alte texte de pe internet, care se refera la Daniel, mitropolitul Moldovei, este si acela ca ierarhul respectiv ar fi ecumenic. Sincer, am indoieli ca mitropolitul Daniel este un spirit ecumenic veritabil, dar oricum nu inteleg care ar fi problema. Prin ce ar fi ecumenismul un pericol la adresa ortodoxiei? Din cite stiu, razboiul de treizeci de ani s-a incheiat de ceva timp, pacea westfalica n-a facut nici un rau nimanui, iar vremea disputelor cu Occidentul si cu lumea s-a cam dus de asemenea. Mi se pare, dimpotriva, ca BOR nu are in zilele noastre decit sansa ecumenismului.

Imi pare destul de clar ca apropierea alegerilor pentru patriarh activeaza gruparile radicale si dogmatice (politic, vorbind) din jurul Bisericii. Acestea sint foarte vizibile pe internet, mai cu seama, si profita de atmosfera incarcata din societate. Este un moment cind nu se iau prizonieri. Este posibil sa avem aici si agende proprii pe seama unui candidat sau altul. In cazul lui Anania, nu cred ca spera cineva la victoria acestuia (nu numai din cauza virstei!), in ciuda faptului ca este o personalitate puternica a ortodoxiei romanesti actuale.

Dincolo de aceste dispute, care nu sint nici prea ortodoxe nici prea crestine, ne putem intreba daca acestea vor ajuta la o anume clarificare din sinul BOR sau dimpotriva. Probabil ca, pe termen scurt, acestea ar putea duce la alegerea unui candidat fara legitimitate, care sa fie apoi serios contestat. In acelasi timp, pe termen mediu, ar putea deschide Biserica catre spatiul public. Nu cred in teoria ca institutiile sau organizatiile monolitice sint mai puternice decit cele fracturate. Poate ca o fractura sau macar o dezbatere fara menajamente va crea conditiile pentru deschiderea arhivelor cu privire la Biserica ca si o veritabila discutie in legatura cu trecutul sau. Adevarul merita intotdeauna o liturghie.