Cine-i rezistent rezista

Exista oameni imuni la SIDA, in Rusia se face baie in apa inghetata, unii cetateni locuiesc impreuna cu soacra de ani de zile…

Aici ar trebui sa se termine acest articol. Titlul si un exemplu sint de ajuns pentru a convinge pe oricine de ideea pe care a subliniat-o atit de bine Aristotel, si anume ca in natura doar cel care da dovada de tarie va supravietui. Un mare adevar ce sta in fata ochilor nostri, dar pe care nu-l vedem. O evidenta covirsitoare ca un zid de care nu poti trece orice-ai face. Zidul se impotriveste tie. Dar tu oare te impotrivesti cuiva? Mereu ti se spune sau iti spui singur: esti slab, sensibil la schimbari, nu esti in stare sa te protejezi de niste amariti de virusi care te umilesc in fiecare iarna, de ciinii care te latra, de frig, de grasimea de pe burta, de tentatiile banilor, de farmecul femeilor/barbatilor, de legi stupide, de strofocarea de fiecare zi pentru subzistenta. Dar chiar asa e, oare?

Vreau sa te fac sa te simti mai bine – m-am trezit cu dorinta asta de dimineata si nu-i pot rezista (…) – asa ca o luam de la zero.

Daca citesti rindurile acestea, conform unei logici evidente si unei glume cunoscute, dar adevarate, inseamna ca esti din start un om rezistent pentru ca traiesti, iar asta se datoreaza faptului ca ai reusit, la un moment dat, la inceputul tau, mai bine zis, sa supravietuiesti unei curse nebunesti, fenomenale, cum rar intilnesti, si anume cea prin uterul matern, acest adevarat teren de intreceri, contra celorlalte milioane de spermatozoizi care iti voiau moartea prin abandon. Nu numai ca ai reusit sa rezisti bataliei, mediului ostil, miliardelor de piedici, dar ai si cistigat, ai iesit pe primul loc si ai ajuns la destinatie. In comparatie cu acest eveniment pe care cu totii il uitam si care a fost aventura vietii noastre de pina acum, micile intimplari de zi cu zi sint praf in vint. Nimic in lume nu se poate compara cu el, decit, poate, o alta lupta pe viata si pe moarte pe care vei avea sansa ori nesansa sa o porti intr-un moment final sau oarecare.

In paralel cu tine, de la mic la mare, toate vietuitoarele Terrei cinta la unison Cintecul Rezistentei, in frunte cu virusii si bacteriile care chiar sint de departe cele mai rezistente cind e vorba de trait pur si simplu, urmind animalele salbatice din apa, sol si aer care-si elimina fara mila, in fiecare secunda, semenii la cel mai mic semn de slabiciune, si sfirsind cu obiectele materiale neinsufletite care opun si ele rezistenta (vezi rezistenta materialelor la rupere, spargere, indoire, conductibilitatea curentului electric etc.).

Deci, am stabilit ca sintem cu totii rezistenti, in linii mari. Cred ca te simti deja mult mai bine si propun sa ne aruncam privirea in jur, sa mergem mai departe, sa trecem de la Marele Domeniu la subdomenii in care lucrurile se cam complica. Aici incep sa cinte toate instrumentele deodata, intr-o explozie de sunete:

Exista oameni care rezista mai mult sau mai putin tentatiilor de tot felul (bautura, mincare, fumat, sex etc.). Cursa aceasta este bazata pe ambitie. Barbatii sint mai aprigi, femeile mai subtile. De cele mai multe ori pierzatorii ies cel mai usor in evidenta (distingi de la distanta un obez, un betiv sau o prostituata, nu? ), iar cistigatorii par a fi oameni normali si probabil chiar sint, daca n-ar pierde la alte subdomenii, cum vom vedea mai jos.

Unii indivizi rezista diferit la durere (fizica, psihica, sufleteasca). Aici se impart in mai multe categorii (cercetatorii britanici stiu cel mai bine…) in functie de gradul slabiciunii: plingaciosi, fricosi, precauti, suspiciosi, nesimtiti si bolovani.

Altii sint "tari ca fularul si iuti ca marfarul" in credinta: religioasa, filosofica, politica, financiara etc. Ei sint fie habotnici, indoctrinati, incuiati (membri ai vreunui partid) ori afaceristi, fie atei, alunecosi, liber-schimbisti. E interesant un lucru, si anume ca rezistenta unui om/grup din subclasele mentionate este exclusiv in functie de succesul pe care il are in subdomeniul respectiv. Cu alte cuvinte, cu cit succesul e mai mare, cu atit persistenta in credinta e la fel de mare (preoti nechemati care predica nestingheriti, afaceristi neavizati, dar norocosi, politicieni slabi care ramin la putere etc.).

Dar dilema apare cind dam peste indivizi care sfideaza orice lege a naturii, oameni sau animale care nu rezista la nimic, dar care o duc bine, mersi. Ei sint cei care nu au muncit o zi in viata lor, dar care au de toate, care obosesc la cel mai mic efort, dar pe care, din fericire, nu sint nevoiti sa il faca. Fiinte total neajutorate si nestiutoare care nu cred in nimic pentru ca nu au nevoie de asta: femei/barbati intretinuti, copii de bani gata, animale de casa rasfatate etc. Aceste exponate stau in cercul lor caldut si rid in nas naturii si lumii intregi care misuna afara si ale caror exemplare, triste si preocupate de continua rezistenta (persistenta?) in viata, se maninca de vii unele pe altele. Ele, in afara mediului lor inchis, ar muri (o Paris Hilton nevoita sa rineasca intr-un grajd din Coarnele Caprei ar pieri intr-o zi, iar catelul ei aruncat intr-o curte cu dulai ar "rezista" cit numeri pina la zece), dar, spre continua lor bunastare neconditionata, isi conserva dulcea pasivitate nestingherite, ajutate probabil de legi supranaturale care se vor descoperi in viitor.

Paradoxul cel mai mare e ca vrem cu totii sa fim astfel, sa nu mai fim nevoiti sa ne testam rezistenta la nimic, sa fim rasfatati, tinuti in puf si idolatrizati, vrem ca oricine nu e rezistent sa nu fie nevoit sa reziste.