Dincolo de manele

Ce mai exprima acum termenul "traditie"? Suma obiceiurilor, mentalitatilor, creatiilor artistice adunate timp de secole in mentalul colectiv?  Lada cu zestre din casele mai vechi sau mai noi ale satelor si comunelor patriei? Cei citiva pasi de dans popular schitati in emisiunile de divertisment tv de un grup de fete ce poarta cu mindrie bluze decoltate si fuste mini? Repertoriul "Ro-Mania"? Sutele de compozitii simfonice, camerale, de opera elaborate cu sirg dupa al doilea razboi mondial dar ramase tacute in rafturile bibliotecilor si fonotecilor lumii? Amestecul variabil cantitativ de arhaic-traditional cu tipurile de muzica inventate in veacul al XX-lea (jazz-ul, rock-ul, productiile electronice)? Proliferarea formatiilor, festivalurilor si editiilor discografice specializate in reproducerea cit mai exacta a partiturilor Evului Mediu si Renasterii?
E posibil ca intrebarile sa contina raspunsurile, si rostul insemnarilor de fata sa-si fi atins deja obiectivul. Dar intrebarile de mai sus pretind citeva nuante – mai ales in "evul nostru aprins" de "lunga vara fierbinte" a discordiei, de cel de-al patrulea razboi, in care romanii se lupta intre ei.
Traditia cintecului si dansului popular este vizibila datorita citorva festivaluri care se mai organizeaza ici-colo. "Tezaurul folcloric" si alte putine emisiuni difuzate de posturile radio-tv publice mentin cu greu interesul unui public relativ restrins pentru creatia muzicala traditionala romaneasca. Proliferarea excesiva a manelelor de cea mai joasa speta nu a stirnit, din pacate, reactia acelorasi institutii, care ar fi putut difuza si comenta mult mai des, mai regulat, cu documente sonore si argumente stiintifice, intr-o forma accesibila, adevaratele valori ale folclorului muzical orasenesc, tiganesc, adevaratele manele, amestecul melodiilor, ritmurilor si tipurilor de a cinta din Orient, din Balcani, din tarile romanesti. Doar Gruia Stoia a redifuzat in 2002 la Radio Romania Cultural ciclul de emisiuni inregistrat acum citeva decenii de etnologul Tiberiu Alexandru, iar acum un an a programat o serie de cintece de inima albastra interpretate atit de autentic de neuitatul cintaret Dan Moisescu.
Nu cred ca manelele trebuie stirpite. Si nici nu trebuie ignorate, dupa principiile "nu vorbesc despre ceva – deci acel ceva nu exista" si "cum a aparut, asa o sa si dispara". E democratie, exista public pentru tot felul de muzici. Problema e ca multi stiu sa profite de ignoranta si lenea de gindire ale unei bune parti a publicului, inregistrind rapid si comercializind sub-produse muzicale la auzul carora cei educati si specialistii cirnesc, pe buna dreptate, nasul, comenteaza negativ, dar nu fac nimic pentru a indrepta cit de cit situatia. In consecinta, bazarurile, destule terase, tirgurile de la marginea satelor si oraselelor rasuna de manele, de ritmuri turcesti care au prins atit de repede si de bine la romani, incit te intrebi la ce a folosit tot repertoriul de muzica folclorica romaneasca difuzat intens la radio si televiziune timp de aproape 45 de ani? (Mergeti la Tescani intr-o zi de tirg: la o suta de metri de Centrul de cultura "Rossetti-Tescanu", unde se pastreaza si se cinta capodoperele lui George Enescu, difuzoarele ragusesc in zbieretele de manele bine patrunse de fumul mititeilor!). Ca valoarea acelui repertoriu nu a fost mereu cea mai inalta, ca buruiana asa-numitului "folclor nou" a sufocat de multe ori autenticitatea cintecului si textului traditional, nu-i mai putin adevarat. Totusi, etnologii, redactorii de specialitate de la Radio, Televiziune, Electrecord au facut multe pentru difuzarea valorilor muzicii noastre. Putine astfel de valori circula astazi pe noile suporturi magnetice, documentelor de arhiva nu li se ofera sansa de a dovedi cit de vii sint in continuare.
Nu cred ca vina e a publicului, pentru ca nu le cere!