Disciplina de partid

Paradoxal, PSD pare in acest moment cel mai democratic partid. Neintelegerile privind introducerea motiunii de cenzura au dat startul oficial luptei pentru putere in formatiunea lui Geoana. Beligeranta din PSD era totusi cunoscuta iar gruparile de forte se conturasera mai demult. Altceva merita insa remarcat. De mai bine de doi ani de cind ii conduce pe social-democrati, Mircea Geoana nu si-a exclus din partid nici un opozant. Umilit de Ion Iliescu, hartuit de „grupul de Cluj" sau luat peste picior de Vanghelie, liderul PSD a evitat sa ia masuri drastice. Explicatii se pot gasi. Social-democratii sint inca dependenti de imaginea fostilor lideri, mai cu seama a lui Ion Iliescu, iar sustinerea de care se bucura acestia in unele filiale ar duce, prin indepartarea lor, la farimitarea PSD. De asemenea, prevederile statutare ale partidului fac dificila excluderea „inamicilor", multi dintre ei in structurile de conducere.

Intr-o alta varianta, deloc de neglijat, Geoana asteapta sa se spele pe miini, lasind curatenia din partid in grija DNA si a Parchetului General. Reactia timida a conducerii PSD in cazul dosarelor lui Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Miron Mitrea, ar confirma ipoteza. Si totusi, lipsa unor masuri radicale impotriva contestatarilor din partid si-ar mai putea gasi o explicatie. Este posibil ca in cei patru ani petrecuti la Washington ca ambasador, Geoana sa fi inteles mecanismele democratiei. Desi putin plauzibila, vom considera ipoteza adevarata, macar de dragul demonstratiei. Tipologia de lider care accepta sa fie criticat de subordonatii din partid este un experiment interesant pe scena politica din Romania. Dupa revolutie, mai toate formatiunile au preluat de la fostul PCR modelul „disciplinei de partid" si „adoratiei fata de conducator". Formula este cistigatoare, spun multi. Se pliaza pe cultura politica a romanilor, care asociaza imaginea unui partid cu cea a liderului si care prefera linistea in detrimentul dezbaterilor, se argumenteaza . Partial adevarate, afirmatiile de mai sus impun totusi o mentiune. Pe termen mediu si lung, toate partidele de dupa ‘89 au avut de pierdut tocmai din lipsa unei alternative vizibile in interior formatiunii. Incercarea lui Geoana de a reforma PSD a esuat din lipsa credibilitatii actualului lider. „Prostanacul" le-a acordat girul atit lui Ion Iliescu, cit si lui Adrian Nastase, in perioada cind acestia se aflau la sefia social-democratilor. Daca s-ar fi delimitat din timp de cei doi si-ar fi venit cu un proiect de modernizare a PSD cind inca era doar vicepresedinte, demersul sau ar fi fost realizabil.

In PNL, situatia este putin diferita, dar fondul problemei acelasi. In urma cu un an, liberalii se puteau lauda cu o alternativa vizibila in sinul partidului. Theodor Stolojan, Mona Musca sau Cristian Boureanu erau doar citeva dintre vocile care se impotriveau politicii duse de Tariceanu. Cele citeva luni in care national-liberalii au coabitat cu actualii liberal-democrati, au lasat impresia unei formatiuni mature. Ca simplu simpatizant al unei doctrine, e reconfortant sa stii ca poti opta, in cadrul aceluiasi partid, pe proiecte diferite si ca formatiunea pe care o sustii nu este dependenta de imaginea liderului. Minunea din PNL a durat insa putin si rezultatele negative se vad si astazi. Cea mai brusca scadere in sondaje a liberalilor nu s-a simtit dupa proasta gestionare a inundatiilor din urma cu doi ani si nici ca efect al lipsei unei strategii de absorbtie a fondurilor europene. PNL si-a pierdut electoratul atunci cind actuala conducere a decis sa inchida gura contestatarilor si sa-i excluda din partid.

PRM este un exemplu clasic de esec din lipsa unei alternative in partid. Sistemul dictatorial de conducere impus de Vadim Tudor este piatra de mormint a „Romaniei Mari". Rind pe rind, toti cei care i s-au impotrivit „tribunului" au fost alungati pe usa din dos a partidului. Razbunator, fostul „poet de curte" nu a inteles ca propria-i imagine era rezultatul propagandei facute in teritoriu de cei pe care i-a exclus. La Iasi, organizatia locala plinge si acum de dorul lui Anghel Stanciu, care a plecat din PRM dupa o cearta cu Vadim Tudor.

Cu peste 40% in sondaje, PD pare in acest moment „un urias cu picioare de lut". Dependenta de Traian Basescu, liderul de facto al partidului, ar trebui sa dea de gindit democratilor. Situatia este asemanatoare cu cea a PDSR condus de Ion Iliescu. Erodarea in timp a imaginii fostului presedinte a fost direct proportionala cu prabusirea in sondaje a actualului PSD. Daca o parte din democrati nu isi creeaza inca de pe acum anticorpi pentru Basescu, peste citiva ani PD se va afla in situatia de astazi a partidelor de pe care le priveste de sus.

Publicitate și alte recomandări video