Farmecul discret al unei gainarii geo-strategice

Caz cu mult cantec si cu un damf de culise ranced, pe care o gramada de lume subtire de la noi (Comisia Unificata de Control a Guvernului, Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene, Serviciul de Informatii si Securitate) se face ca nu-l simte sau intoarce nasul cu o mina ingenua, afectand totala necunostinta de cauza. O solidaritate aproape incredibila intru niznai intre barbati, draga, Doamne, de stat, institutii si structuri parca onorabile si, in orice caz, impozante cat cuprinde.

Sa vedem insa povestea vorbei. Imi iau amanuntele dintr-un articol publicat recent de Petru Bogatu in Jurnal de Chisinau (http://ziar.jurnal.md/2012/09/21/dubiosul-caz-niculin-bogatu/#more-21421). CUC (abreviatia Comisiei pe care o pomeneam in prima paranteza) nu spune nici pe la noi mare lucru, cel putin publicului larg. Drept care o mica paranteza erudita: a fost creata printr-o hotarare a Guvernului, acum doi ani, „in scopul asigurarii realizarii in continuare a prevederilor corespunzatoare ale Acordului cu privire la principiile reglementarii pasnice a conflictului armat in regiunea transnistreana a Republicii Moldova, semnat la 21 iulie 1992". La cat de ulcerata ne este relatia cu Transnistria, din Comisie ar trebui sa faca parte, prezumtiv, lume cu scaun la cap, deopotriva competenta si onesta.

Acu’ din alt capat. Mi-a scapat, marturisesc, si mie, ca si altora (si nu atat din neatentie – pentru care, franc, mea culpa la aceasta ora tarzie – cat, mai ales, din parcimonia si caracterul fulgurant al datelor: au strabatut culoarul de stiri in mare viteza, intr-un moment cand prea putini le-ar fi putut detecta si inca si mai putini s-ar fi oprit sa le descifreze), mi-a scapat, ziceam, si mie ca primavara trecuta, la Odessa, a fost arestat un ziarist moldovean, membru in Comisia amintita. In curand va fi judecat: asta a si a readus cazul in atentie, altfel e sigur ca ar fi disparut definitiv in uitare.

Si daca, intr-un fel, atitudinea Guvernului si a subdiviziunilor sale mai poate fi inteleasa (face parte din tipicul reticentei, a elipselor, a ipocriziei amabile, menite sa drapeze abjectiile realitatii), tacerea presei – fiind vorba, la mijloc, de soarta unui confrate, prin definitie, cel putin – e de-a dreptul halucinanta. Sa admitem, amar-ironic, ca presarii nostri, oameni subtiri, dedulciti cu foile occidentale si toba, oho, de hermeneutica, nu gusta Nezavisimaia Moldova, unde a lucrat anterior cel in cauza. De ce sa nu sufle o vorba, insa, tocmai Comisia Unificata de Control, angajatul careia e acuzat, iacata, de spionaj in favoarea KGB-ului din Transnistria si, deci, a FSB-ului rusesc (care il controleaza)? De ce au luat apa in gura Externele si de ce, o vara intreaga, de la arestul cu pricina, a tacut malc Serviciul de Informatii si Securitate? Sunt intrebari pe care ni le-am fi pus, daca mass-media isi facea datoria dincolo de orice parti-pris-uri, amicitii, inimicitii, calcule sau poate daca, elementar, ar fi fost mai intrepida si mai atenta la amanuntul cu potential. Nu-i, sigur, un titlu de glorie sa descoperi printre ai tai un agent al FSB-ului (si sa te pomenesti astfel, volens-nolens, in bataia unei suspiciuni generale), dar a face pe mortul in papusoi nu absolva si nici nu purifica. Plus e ca cu totul inexplicabil sa ratezi un asemenea subiect (id est sa nu-l dezvolti, sa nu-l storci si de ultima picatura de suspans): spion rus sub acoperire, despre care, culmea, SIS-ul nostru stia si totusi s-a facut ca ploua atunci cand cel in cauza a fost trimis sa ne reprezinte in Comisia Unificata de Control; miza ultima fiind – ia ghiciti! – traficul de arme in Ucraina. Adica Putin ar fi vrut sa stie, din sursa sigura, cum mai e cu mercurialul la „Kalasnikov", de exemplu, in statul vecin.

Ce draguta conjuratie: de la presa la politicieni via structurile de securitate! Cum sa nu subscrii: „Pana la urma, acuzatiile care i se aduc lui Niculin ar putea sa nu se confirme in judecata. Dar si in acest caz, tacerea dubioasa a Chisinaului ridica multe semne de intrebare. Vrand-nevrand, ne bate gandul ca autoritatile moldovene, alte dati bune de gura si tare de vana, se simt acum cu musca pe caciula"…