Fotografia ca practica sportiva

In decursul ultimei saptamini, Centrul Cultural Francez din Iasi a organizat selectia celor 12 concurenti, amatori si profesionisti, pentru cea de-a doua editie a concursului de fotografie „Fotomaraton”, care se va desfasura pe 14 octombrie, timp de 12 ore, focalizindu-si interesul asupra a 12 teme tratate atit pe suport clasic, cit si pe suport digital.
Fotografia a devenit, in ultimii ani, unul dintre cele mai productive medii de exprimare, care nu poate fi asociat in intregime practicii artistice, desemnind, mai curind, locul in care arta se disipeaza in practicile cotidiene. Boom-ul tehnologic si comercial al imbunatatirii dispozitivelor de fotografiat, al producerii lor in serie si al distribuirii in masa a provocat asimilarea masiva si chiar obsesiva a practicii fotografice.
Aparuta initial in procesul experimentarii redarii exacte a realitatii, prin contributiile lui Nicéphore Niépce, Louis Daguerre si William Fox Talbot, fotografia a devenit unul dintre cele mai utilizate medii de reprezentare si inregistrare, folosita atit in investigatiile stiintifice, cit si in publicistica, atit in moda, cit si in arhitectura, atit in medicina, cit si in sport. Amestecul de fotografii pe care il vedem zi de zi, de la panourile publicitare la fotografiile din mass media ori de la instantaneele de familie la ilustratiile comerciale din magazine, ne atenueaza discernamintul artistic si tinde sa ne plictiseasca simturile. Chiar daca, uneori, din succesiunea cantitativa si caracterizata de velocitate a imaginilor fotografice putem fi impresionati de o incadrare sau o compozitie, in general tindem sa devenim suprasaturati de imagini ale unor realitati care nu ni se intimpla.
Organizarea concursurilor de fotografie a devenit un stereotip hibrid, care combina apetitul comercial cu sensibilitatea culturala. Folosite fie ca instrumente de promovare a produselor comerciale, fie ca modalitati de mobilizare a comunicarii culturale, concursurile de fotografie stimuleaza impresia de competitivitate in raport cu simularea comparata a performantei. Care ar putea fi criteriile de selectivitate in alegerea celor mai „nu stiu cum” fotografii? Flerul estetic, al gustului subiectiv, si potrivirea tematica, a reconditionarii subiectului, decid de cele mai multe ori in cazul reproducerii fara diferenta a evenimentelor culturale.
Ne aflam in fata unei competitii, cuvintul de ordine al unei structurari sociale prin selectivitate asa-zis „culturala”. Decizia asa-zis „specializata” va determina cine este cel mai puternic concurent „cultural”, in pofida celor care nu au avut indeajunsa forta de inspiratie, concentrare si de munca. Promovarea individualismului, a retetei secrete a succesului, in pofida colaborarii, a potentialului creativ al inter-subiectivitatii, a devenit strategia dominanta a industriei culturale actuale. Transformarea culturii dupa chipul si asemanarea economiei de piata a dus la promovarea productiei culturale ca activitate sportiva.
Chiar daca ideea „fotomaratonului” a transformat actul de socio-cultura al fotografierii intr-un eveniment sportiv ale carui premii au mai curind valoare comerciala decit artistica, ar putea fi creditata totusi valoarea de speculare a curiozitatii si de mobilizare a unui segment anonim al creatorilor de fotografie, care ar avea astfel prilejul de a se intilni, chiar daca intr-o imprejurare cel putin suspecta de „luare a distantei” in raport cu „ceilalti”. Asadar, dincolo de critica specularii instinctului competitiv in organizarea unui eveniment cultural, care ar fi putut sa se angajeze curajos in solicitarea solidaritatii creative imprevizibile, insa cu mult mai complexe, „fotomaratonul” propus de CCF ramine un eveniment interesant prin intrebuintarea unui segment temporal dat ca mediu al producerii fotografiei.
Aceasta „cursa fotografica” se va desfasura simbata aceasta, iar rezultatele vor fi anuntate la mijlocul lunii noiembrie, cind va fi inaugurata si expozitia cu fotografiile premiate. Ceea ce ar parea interesant, provocind oarecum cliseul acestui eveniment, ar fi sa se organizeze grupuri de spectatori in jurul fiecarui participant care va trebui sa isi realizeze fotografiile in decursul acelei zile.