Optimism intirziat

Rodica se imbracase cu mare grija si alesese ceea ce considera ea mai frumos din garderoba sa destul de saracacioasa. Privea atent in oglinda si cam nimic n-o multumea.

– Of, Doamne, imi merge ca la cei spinzurati, comenteaza cu o voce abia auzita.

Azi mergea la doctorul ginecolog si, ciudat, nu avea nici o emotie. Ajunsese intr-o stare psihica in care „nu mai conta". In ultimul timp se acumulase atita amar, ca un necaz in plus sau in minus nu mai putea sa incline balanta si mai mult.

Avea pregatit plicul pentru medic si, chiar daca ramasese cu mai nimic, nu era ingrijorata.

– Numai de n-o fi ceva rau de tot…

Inima i se impietrise si avea chiar apucaturi masochiste.

– Dar de-oi crapa dracului odata!

Rodica n-o spunea din teribilism. Era singura pe lume si nu conta pe ajutorul nimanui.

Intrase la medic intr-o stare nervoasa greu camuflata si se pregatea sa replice dur, daca acesta o va lua pe ocolite. Avea pregatita o replica rumegata pe drumul spre cabinet:

– Spune, omule, ce am, chiar daca voi crapa imediat!

Medicul o consulta atent, incretea fruntea, mai cerceta, facea pauze scurte si in final isi spune parerea.

– Cred ca-i vorba de o sarcina extrauterina.

Fata auzise despre astfel de cazuri si acum socotea cam de cit trebuia sa mai faca rost.

Nu mai auzea exact ce spune medicul si brutal intreaba:

– Cam cit costa oare operatia?

Doctorul ramine surprins si intelege perfect situatia. Incearca sa atenueze ingrijorarea fetei.

– Nimic, domnisoara, nimic. Doar ca trebuie sa va hotariti repede.

Rodica nu-i impresionata de raspuns si intreaba la fel de direct:

– Se mai si moare din asta?

– O, nu. Este o operatie usoara. Nu va panicati inutil. Garantez eu pentru asta.

Fata pune capul in jos, mediteaza putin si, brusc, intreaba in lehamite:

– Cu ce?

Medicul parca uitase ce a spus si cere lamuriri:

– Cu ce ce?

– Cu ce garantati? Si… cui ii dati garantia?

Abia atunci remarca doctorul ca fata care statea in fata lui era total lipsita de optimism si adopta alta atitudine.

– Adica, domnisoara, ti se filfiie daca traiesti sau mori?

– Cam asa ceva.

– Conteaza pe ajutorul meu si pe priceperea mea. Ai viata in fata si inca multe bucurii de trait.

Rodica multumeste, intinde plicul, dar medicul o conduce blind spre iesire.

– Va astept sa va hotariti.

Abia daca aude ultimele cuvinte. Isi rumega amarul si este suparata pe toata lumea. Imagini vechi sint scoase de pe rafturi.

– Poftim, Rodica, i se adreseaza seful mieros.

– M-ati chemat…, incearca fata sa curme familiarismul mieros.

– Ei, si tu, esti grabita?

– Da. Am mult de lucru.

Rodica nu mai tine minte. O descheia la bluzica, o stringea de sin…, a incuiat usa.

Gasise atit de greu serviciul acela si disperarea inutilitatii sale o macinase mult.

Seful o mai chemase de citeva ori si apoi s-a oprit un timp la o alta salariata.

Prost si incult, cu mintea doar la invirteli, seful era tipul omului caruia ii lipsea doar ritul.

Fata nu era disperata. Cu rabdare si cu meticulozitate, s-a informat pe internet. Stia acum totul despre problema ei. Se informase si despre cit se dadea la medic pentru operatie.

Evident ca a plins mult. Isi acceptase soarta si nu facea nici un efort sa imparta vina cu altcineva. Era convinsa ca omul trebuie sa conteze doar pe el. Chestiile cu prietenii, cu asumarea responsabilitatii, cu suportarea consecintelor in doi erau baliverne in care chiar nu credea.

Era preocupata sa nu utilizeze certificatul medical in care se trece uneori si problema de sanatate care il justifica.

Cu o cerere pentru 7 zile concediu de odihna, intra la sef.

– Tocmai acum ti-ai gasit! racneste seful.

– Va rog, trebuie sa fac o operatie.

– Si nu puteai s-o amini?

– Nu.

Seful aproba nervos si nu mai raspunde la salutul de la iesirea fetei.

Rodica, dupa multe chinuri, se reintoarce la serviciu oarecum impacata si este surprinsa de chemarea la sef.

Intrind pe usa, observa ca seful este bine dispus. Se apropie si incepe s-o descheie la nasturi. Abia atunci se produce minunea. Fata apuca vaza de cristal si o sparge in capul sefului. Ce lovitura frumoasa si cum mai daduse borsul imediat! Citeva picioare in plus, date cu sete in ritul sefului, o racoresc.

Fata este somera acum, dar ce chef de viata are!