Taxa pentru nebun

Probabil ca titlul acestui material pare neverosimil, si cred ca pe buna dreptate. Si totusi exista aceasta taxa pentru nebun.

In timpul Impuscatului am fost la Cluj si m-am intilnit cu un amic, dimineata, la un hotel. Acesta a scotocit prin buzunare si a ales doua monede, una de un leu si una de cinci lei.

– Ce faci? intreb curios.

– Pregatesc taxa pentru nebun.

– Ceee?

– Taxa de nebun. Il cheama Lulu. Ai rabdare.

Iesim din hotel si sintem abordati aproape imediat de Lulu.

– Da-mi un leu, tipa la noi.

Amicul ii intinde moneda de un leu.

– Bai, boule, eu ti-am cerut un leu de cinci. Cu asta ce sa fac?

I se intind cinci lei, Lulu este multumit si eu ramin mirat.

– De ce faci asta?

– Nu vezi ca statea linga masina ta, cu numar de Iasi?

– Si, daca platesti, n-o mai zgiriie?

– Ba da, dar nu pentru moment.

– Deci asta este taxa pentru nebun.

– Da. La alegeri, clujenii taiau toti candidatii de pe buletinul de vot si scriau Lulu. Dupa numarul de voturi, trebuia sa fie deputat in Marea Adunare Nationala. Voi, la Iasi, n-aveti taxa pentru nebun?

– Ba da. Avem un om imens, urias si vine la tine si cere: Da-mi cinci lei, ca daca nu…

– Si?

– Majoritatea platesc, se tem de tonul cu care spune "ca daca nu…"

– Chiar se tem?

– Sigur. Daca unul nu se teme si-i intoarce rastit „ca daca nu, care-i treaba?", atunci nebunul intra in panica si da o replica neasteptata: Daca nu, nu.

Taxa pentru nebun am intilnit-o si in Algeria, si in Cuba, si in Senegal. Dar cea mai spectaculoasa taxa de nebun am depistat-o chiar pe strada pe care locuiesc.

Este o strada cam ingusta si cei care intorc masina o fac cu o anume dificultate. Imprudentii considera ca o pot face mai lejer in fata unei porti. Poarta Nebunului, ii spune lumea cu un umor negru.

Victima incearca sa intoarca masina chiar acolo. Rotile sint pe domeniul public, dar botul masinii este cu 30-40 cm deasupra "proprietatii private". Capcana este perfecta. Dupa poarta sta nebunul cu o bita sau cu o sapa. Fiara rage si injura si este gata sa loveasca geamul soferului.

Noi ne-am obisnuit ca pe strada noastra sa convietuim cu nebunul. Citeodata stau la birou si aud un scandal monstru. Putin panicat, intreb:

– Ce se aude?

– Nimic. Nebunul…

– A, da.

Taraboiul se stinge, omul plateste taxa (o suta de lei), sau reuseste sa fuga, sau este scuipat si injurat ca la usa cortului.

Un taximetrist a scos un bulan si a replicat:

– Tu-ti crucea ma-tii de dement, stai asa ca-ti rup coastele…

Nebunul a luat-o la fuga strigind panicat:

– Am relatii sus-puse, puscaria te maninca!

In ce ma priveste, i-am acceptat pe Lulu, pe uriasul care locuia in zona Abatorului, si pe Nebunul de pe strada mea.

Zilele trecute am primit vizita profesorului universitar (docent, membru corespondent etc.) Mihaila. Am palavragit, am baut o cafea, ne-am exprimat ingrijorarea ca soarele se va dilata si va arde tot sistemul solar, si asta curind de tot, adica peste citeva miliarde de ani.

Bine dispus, profesorul isi ia bun ramas, se urca in masina si… cade in capcana nebunului.

– Tu-ti Dumnezeul ma-tii de idiot, iti crap capul, cretinule!

Nebunul alearga cu sapa si-l blocheaza in drum.

Profesorul coboara din masina, uluit, hipnotizat de bestie.

– Va rog, cu ce am gresit? Imi cer scuze daca…

– Idiotule, asta este o proprietate privata!

– Proprietatea incepe dupa gard. Am crezut ca…

– Tu-ti crucea ma-tii de timpit, iti sparg geamurile.

– Stati, va rog. Platesc daca…

– Un milion, dobitocule.

Profesorul scoate suta si o intinde timid nebunului. Cu ochii lucind, acesta apuca banii si incepe sa fuga dupa poarta. In tot acest timp injura si rage ca sa-l auda cartierul.

Cind am auzit povestea, incerc fara convingere:

– Sa-l dati in judecata…

– Doamne fereste! Este nebun si nebunia este o boala.

– Cam mare taxa pentru nebun.

– Cu inflatia asta…, glumeste distinsul profesor.