Vaccinarea: metoda de preventie controversata?

In 1796, Edward Jenner a descoperit primul vaccin impotriva variolei; in secolul al XIX-lea, Louis Pasteur a descoperit alte doua vaccinuri impotriva antraxului si a rabiei. Odata cu aceste descoperiri au inceput si primele campanii de vaccinare in masa care inlocuiau „inocularile" anterior folosite. In Anglia, prin asa numitele „Vaccination Acts" (1840, 1853, 1867, 1871, 1874), populatia era obligata sa se vaccineze, stipulindu-se ca „inocularea" era prohibita, ca vaccinurile se distribuiau gratuit si ca persoanele care refuzau vaccinarea erau aspru pedepsite. Ulterior, in anii 1885 si 1898, legea a permis parintilor care nu credeau in vaccinare sa nu-si vaccineze copiii, fara a mai fi pedepsiti. In mod similar, aceleasi acte de obligativitate a vaccinarii au existat si in SUA (1905). Odata cu primele campanii de vaccinare au aparut si primele reactii de opozitie.

Care sint beneficiile vaccinarii?

De la aparitia primului vaccin impotriva variolei si pina in 1977, cind a fost inregistrat, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii ultimul caz al acestei boli transmise pe cale naturala in Somalia, practic s-a cistigat lupta cu aceasta boala, care anterior a facut extrem de multe victime, astazi fiind eradicata. Actualmente, este aproape de final si eradicarea poliomielitei, urmatorul obiectiv fiind eradicarea rujeolei. Comunitatea medicala, organizatiile de Sanatate Publica, majoritatea opiniei publice considera ca beneficiile vaccinarii sint incontestabile si ca toti copiii ar trebui vaccinati pentru prevenirea unor boli precum tusea convulsiva, difteria, tetanosul, rubeola, poliomielita etc., argumentul primordial fiind reprezentat de faptul ca aceasta procedura este capabila sa salveze mai multe vieti decit orice alta forma de interventie medicala. In plus, raportul cost-eficienta, este net in favoarea beneficiului, scutind o cheltuiala imensa a spitalizarilor si oferind pacientilor, in acelasi timp o calitate a vietii incomparabila, practic evitindu-le imbolnavirea, mentinindu-le confortul unei vieti in plina sanatate. De ce sa riscam aparitia unei boli, cu toate complicatiile pe care le presupune, chiar cu amenintarea vietii, daca avem la indemina un vaccin simplu cu ajutorul caruia aceste neajunsuri sint evitate?

La polul opus se situeaza cei care considera ca vaccinarea, prin prisma rezultatelor comunicate, este o procedura care a fost imbratisata ca practica de rutina mult prea usor, exagerindu-i-se beneficiile, minimalizindu-i-se efectele secundare, mai ales cele pe termen lung si a carei siguranta ar mai trebui studiata; de asemenea, etica practicarii acesteia este serios chestionata.

Oponentii vaccinarii sustin faptul ca beneficiile acestei proceduri sint exagerate, intrucit ratele mortalitatii pentru anumite boli erau deja in scadere inaintea introducerii vaccinarii. De exemplu, dupa introducerea vaccinarii antivariola in Anglia, intre 1870-1872 a izbucnit una din cele mai grave epidemii de variola. Dupa aceasta dovada a esecului vaccinarii antivariola, populatia localitatii Leicester a refuzat continuarea vaccinarii. Ulterior, in 1890, un nou val epidemic a lovit Anglia. Cu toate acestea si utilizind doar reguli stricte de igiena si masuri de carantina, fara vaccinare, populatia din Leicester a inregistrat doar un singur deces in timpul acelei epidemii, in contrast cu alte orase in care oamenii fusesera vaccinati.

Al doilea argument adus se refera la punerea sub semnul intrebarii a imunitatii pe care o aduc vaccinurile in mod real impotriva unor boli tintite, din moment ce unele persoane care au fost vaccinate fac boala. In acealasi timp, copiii care supravietuiesc unor boli precum difteria, dezvolta o imunitate naturala care dureaza mai mult decit cea conferita prin vaccin.
In al treilea rind, exista controverse cu privire la siguranta administrarii vaccinurilor. De ce post vaccin exista persoane care fac boala? De asemenea, oponentii vaccinarii sustin ca efectele pe termen lung in sistemul imunitar de la introducerea imunogenelor si a adjuvantilor imunologici direct in corp nu sint pe deplin studiate si intelese. Unele boli autoimune, precum sindromul Guillan-Barré, scleroza multipla, encefalomielita acuta diseminata, mielita transversa sint suspectate, incriminate ca au circumstante de aparitie in conexiune cu vaccinarile.

De asemenea, controversele aparute de ceva vreme in SUA si Marea Britanie cu privire la siguranta administrarii vaccinului rujeola-oreion-rubeola, cit si asupra thiomersalului (agent de prezervare a vaccinurilor) nu s-au solutionat cu un raspuns cert. Acestea au fost incriminate ca circumstante de aparitie a autismului. In 1998, Andrew Wakefield a publicat un studiu efectuat asupra a 12 copii care au prezentat tulburari ce se incadrau in sfera autismului la scurt timp dupa administrarea acestui vaccin. Studiul Wakefield a fost analizat pe o durata mare de timp, in 2004, organizatii si institutii precum UK National Health Service, Centre for Disease Control, National Academy of Sciences concluzionind ca nu exista nici un fel de evidenta a legaturii dintre vaccinarea ROR si aparitia autismului. Cu toate acestea, insa, controversele se tin lant, disputele fiind din ce in ce mai acerbe.

In ce masura este etica vaccinarea obligatorie? Iata din nou o intrebare care a stirnit si continua sa alimenteze disputele referitoare la balanta risc/beneficiu, la autonomia pacientului versus beneficiu etc.
Nu in ultimul rind sint aduse si argumente religioase, din partea unor grupuri de religii diferite, care considera ca totul se intimpla din vointa lui Dumnezeu, atit imbolnavirea, cit si moartea sau supravietuirea exprima toate vointa divina si nu trebuie sa intervenim in acest proces.

In ciuda beneficiilor incontestabile demonstrate de-a lungul timpului, vaccinarea ramine o metoda controversata. Este vaccinarea o metoda sigura? Este vaccinarea o practica a carei etica este respectata? Sint beneficiile ei exagerate si riscurile minimalizate? Sint promovate interese ascunse ale companiilor de medicamente? Acestea sint doar o parte din motivele actuale de disputa, fara un raspuns unanim si cert.