Vitezomanul

Nici bine nu-l zaresti in oglinda, ca a si trecut razant pe linga tine, incit niciodata nu stii exact cum arata. Un lucru insa este cert: contactul cu volanul ii declanseaza in mod automat instinctul de a fi cel mai rapid si mereu primul in trafic, chiar si atunci cind se circula bara la bara. Pentru a realiza asta, vitezomanul sfideaza toate pericolele, iar viata nu are pentru el nici o valoare … ma refer, bineinteles, la vietile celorlalti participanti la trafic.

Idolul sau se numeste Rambo. Pe el il imita mereu cind se afla la volan. Bineinteles, pe baza unui scenariu propriu: in locul mitralierei foloseste flash-ul, iar in locul grenadei, degetul mijlociu. Cimpul sau de lupta preferat cuprinde toate benzile de circulatie. Daca e nevoie, se strecoara si pe banda de refugiu. Il mai poti recunoaste dupa urmatoarele tactici de lupta: vine tare din spate, te obliga sa te dai la o parte si te lasa intr-o clipa in urma.

La scurt timp dupa experienta sa pe drumurile noastre, un jurnalist american aflat la reanimare a relatat conationalilor sai urmatoarele: "Daca rulati cu mai putin de 140 km/h si ramineti mai mult de 30 de secunde pe banda din stinga, veti ajunge pe masa de operatie a unui doctor, pentru a va scoate spoilerul unui bolid dintre coaste".

Un capitol aparte il constituie autoutilitarele de 3,5 t care gonesc pe strazi cu incarcatura neasigurata. Faptul ca fiecare sofer posesor al unui permis categoria B poate sa conduca o bomba turbo cu numele dragalas de camioneta arata ca nebunia este promovata chiar si prin lege.

Vitezomanul cu creierul cit o nuca pleaca de la premisa ca tot ce-i sta in cale trebuie sa se dea la o parte, inclusiv parapetii, indicatoarele sau piesele de mobilier pierdute pe sosea. Desigur, si biciclistii intra in categoria asta, mai ales cei nesemnalizati. Pentru ei – cind vine vorba de vitezomani – oricum nu exista nici o diferenta intre a fi sau a nu fi semnalizat.

Un vitezoman adevarat nu are mustrari de constiinta. In cazul in care este prins cu 130 km/h prin dreptul unei gradinite, dialogul intre el si politist ar putea decurge astfel: "Dar n-ati vazut indicatorul de 30 km/h?!". "Cum sa-l vad, domnule politist? La viteza asta nu mai apuci sa vezi nimic!".

Desigur, vitezomanul nu frineaza nici la trecerea de pietoni. Nu doar ca e sub demnitatea sa, insa, potrivit rationamentelor sale, pietonii ar trebui chiar sa-i multumeasca, deoarece, datorita felului sau de-a conduce, au invatat sa sprinteze ca niste campioni olimpici.

Da, ati observat probabil si dumneavoastra! Nu se vorbeste niciodata despre vitezomane, caci in acest domeniu avem de-a face exclusiv cu reprezentantii sexului tare. Care o fi oare motivul? Raspunsul il gasim in psihanaliza lui Sigmund Freud: vitezomanii nu accepta o limitare de viteza, caci ei inteleg prin asta o diminuare a potentei si virilitatii care li se impune prin lege.

Oriunde ne-am uita, observam ca numarul vitezomanilor creste in ritm alarmant. De unde or fi aparut, nu stiu! Eu n-am cunoscut pina acum nici un vitezoman, ci doar oameni care circula civilizat, si anume atunci cind trec pe linga locul unui accident sau prin dreptul unui radar. Sau cind zaresc brusc masina Politiei in oglinda retrovizoare.

(Traducere din limba germana: Lucian Turcas)