Cantare Romaniei

* E toamna, iar saptamana trecuta a fost chiar si iarna, pe alocuri. In functie de cum a fost anul de rodnic si de cum s-au miscat agricultorii, toamna e sezonul in care se numara bobocii sau anotimpul belsugului si al hambarelor pline. Oare mai pot exista belsug, hambare si camari pline de roade intr-o toamna de criza si electorala, pe deasupra? Ne aflam acum chiar intr-o piata, printre tarabe, printre cantare (de unde si titlul textului de fata), cautand sa aflam raspunsul de la cei direct implicati. Ne spune mai multe, vorba prezentatorilor de televiziune, un mic producator:

                                                        *         *         *

– Daca va referiti la mine, ati nimerit gresit!

– De ce, nu vreti sa stati de vorba?

– Ba da, ca n-am altceva de facut, dar nu sunt mic producator. Par mic, ca stau ghemuit; daca ma ridic, am peste unu optzeci…

– Asta-i formularea, se refera la productia dumneavoastra, care e mica.

– Bine ca e si-asa, mica! Putea sa nu fie deloc…

– S-a intamplat sa nu aveti productie si sa nu aveti ce vinde?

– S-a intamplat ca n-am avut productie, dar am avut ce vinde. Anul trecut.

– Ce ati vandut?

– Intii am vandut cantarul. Dupa aia, am vandut greutatile pentru cantar…

– Ca sa fac o gluma, cat avea greutatea de un kilogram?

– Nu-i nici o gluma: avea sapte sute si ceva. Apoi mi-am vandut ceasul si geaca…

– Privind in ansamblu, are toamna roade?

– Roade parca mai putin ca anii trecuti. Cel putin asa se aude, noaptea..

– Cum adica?

– Soarecii si sobolanii din piata, care ne roade produsele care le vindem.

– Mai merita osteneala si frigul? N-ati vandut nimic de cand stau eu aici.

– Frigul e decat dimineata, pana deschide la chioscul de alaturi.

– Si ce cumparati de acolo?

– Pai, produse de sezon, de consumat dimineata, pe racoare. Vin fiert, mici… Eu ma bucur ca avem rozatoare, fiindca intr-o piata bogata trebuie sa existe de toate. Oameni si sobolani, era si carte asa, parca…

– Dar sunt daunatori, nu ia nimeni masuri?

– Am luat eu masurile din ochi: vreo trei palme lungime si era barbatus…

– Concret, ce vindeti aici? Sunteti producator?

– Producator, consumator si beneficiar. Am fost si manager intr-o multinationala, dar a venit criza si m-am reprofilat.

– Ati lucrat in imobiliare?

– In imobiliare, pana s-a imputit treaba si am trecut pe mobiliare, ca incleiam taburete si etajere. Apoi am trecut pe biliare…

– Cum adica, biliare?

– Adica crize biliare. De la bila…

– Si asa ati devenit producator.

– Ca reproducator n-a mai fost locuri, ha-haaa! Asta-i gluma de piata, sa stiti.

– Ce vindeti, de fapt?

– Pai, plante de leac. Un fel de farmacie verde am aici.

– Stiti sa recunoasteti toate ierburile?

– Eu nu, da’ clientii se pricep, le recunosc din prima.

– Cum asa?

– Daca matale ai nevoie de bagheta colorata, sa se asorteze cu varul si mobila, mergi la magazin si cauti. De unde sa stie vinzatorul mai bine ca matale ce var si ce mobila ai in casa. Asa si la mine: faci tratament cu cacarnita si ti s-a terminat, deja stii cum arata cand vii la mine, sa vezi ce am in stoc!