Dupa summit si rasplata

* A trecut si ploaia (speram), a trecut si summitul, am intrat in normal – daca i se poate spune normal. Printre bucati de Bush, Basescu, Putin, Sarkozy etc. (plus doamnele lor imbracate cu tinutele lor foarte elegante si foarte comentate ulterior de comentatorii nostri etc.), plaja, vraja, Neptun, inghetata, facut lata, complimente, amendamente, anarhisti, ananarhisti, jandarmi, bulane peste crestet, maidanezi prinsi cu arcanul si bagati la padoc, politicieni lasati inca liberi, pampersi mustosi controlati de pirotehnisti zelosi, culoar unic, panselute, borduri, mascati duri, vopsea proaspata, paza, loaza, avioane Air Force One, Rossia sau altele, printre sniperi, agenti secreti, agenti ultrasecreti, agenti termici, agenti imobiliari, agenti dubli, agenti suspecti, genti suspecte, ziaristi, cocktailuri, tuica, tzouika, vinuri alese, vinuri culese (adunate de pe mese), comportamente firesti, relatii omenesti, potoale porcesti, laptopuri, toplapuri, souveniruri, recitaluri, cuvintari, enervari, trageri, retrageri, analisti, onanalisti (adica, analisti on-line, cu laptopul in fata, sub mustata), oameni de bun-simt sau oameni politici etc. – deci, printre bucati din toate astea, foarte timid, firav, cu feciorelnica sfiosenie, a mai rasarit cite ceva si din Romania adevarata, din tara pe care o stim cind nu e summit…

* A propos de rasarit: recent, unui copilas dintr-o comuna romaneasca i-a incoltit intr-o nara o saminta de planta (o graunta cit de mica, vorba poeziei, pe care si-o bagase din intimplare in nas cu mai multe zile in urma). Poate stiti si dumneavoastra cum fac uneori copiii, bucuria vietii: gasesc o mirabila saminta, un simbure de ceva, nu intreaba pe mamica sau pe taticu’, nu una-alta, ci hop cu ea in nara sau in ureche! Din cauza umezelii din nasucul minorului, umezeala cauzata de unele secretii despre care poate ca ar fi mai bine sa nu pomenim nimic daca stati cumva la masa (sau, poate, juniorul avea in nari pamint gras cu balegar, cine stie?), medicii au scos din bornaul micutului nu saminta cu pricina, ci un adevarat inceput de recolta, cu tot cu frunzulitele aferente – care ii dadeau, pesemne, un aer mai interesant, de om de cultura, de cultura agricola de primavara. Cel putin, asa am aflat din presa – si n-am fost singurii, se vede: mai multi cetateni, in majoritate capi de familie cu nenumarati urmasi vioi, ne-au sunat la redactie si ne-au cerut informatii suplimentare, ei parind tare curiosi si dorind nespus sa afle detalii despre posibilitatea cultivarii legumelor in narile copiilor si daca, in cazul unui minor cu nasul mai mare, se pot pune cumva rosii, dovleci ori castraveti.

* Ca tot am pomenit despre botanica: dupa studierea unor frunzulite fragede, vestind recolta imbelsugata din acest an, niste domni cercetatori de pe la un institut, am uitat care, au ajuns la concluzia ca acestea ar fi nitel radioactive, iar consumul lor poate duce la mutatii genetice. Localnicii din zona de unde s-au prelevat esantioanele au zis ca-i doare la basca de radioactivitate; ba, chiar, ca functioneaza mult mai bine pe baza de izotopi radioactivi, deoarece ei muncesc (sau beau sau cinta la harfa sau bat covoarele sau ce se mai face prin gospodarie) cu mult mai mult spor de cind au cite patru-opt miini terminate cu cite zece degete fiecare si cite opt ochi. Unii, mai fericiti, au si cite doua guri, deci pot face sprit direct din sticle. Vom reveni!