Oglinda, oglinjoara, mai furam ceva din tara?

duminică, 20 aprilie 2008, 17:07
4 MIN
 Oglinda, oglinjoara, mai furam ceva din tara?

* Nu e vineri, dar e bine; prin copaci sint numai flori. Pastele-n viteza vine, ne asteapta sarbatori. Dupa Paste timpul trece si urmeaza 1 Mai; mititei si bere rece cu electoral alai. Pin-atunci, la munca! Hai!

* Acum, imediat dupa Florii (inca o data uram un traditional si calduros „La Multi Ani!" tuturor celor care poarta nume avind legatura cu regnul vegetal si sintem ferm convinsi ca numarul acestora a crescut de-a lungul zilei de ieri scandalos de mult, din pricina cetatenilor consumatori care s-au facut lemn – lemnul tot vegetala fiind, desigur!) – deci, sa revenim: acum, imediat dupa Florii, cind pietele patriei gem sub placuta povara a prospaturilor bucsite de vitamine, cind verdeturile strinse in legaturi te imbie cu parfumul lor si parca striga la tine ca niste sirene sa le duci acasa si sa faci din ele salata sau bors primavaratic, acum, cind mai sint putine zile pina cind incepe luna mai, am dat din intimplare peste o reclama televizata la un fel de mincare in plic, sub forma de praf. E ca si cum, printre atitea reclame cu oua rosii, iepurasi (chiar, ce legatura au iepurasii cu Sfintele Pasti?) si mieluti, s-ar baga un clip publicitar cu Mos Craciun si fulgi de nea. De fiecare data cind vedem mincare la plic, indiferent de marca, ne aducem aminte de vremea lui Ceausescu – poate ati prins-o, poate n-ati prins-o, asta depinde de virsta fiecarui cititor – si de publicitatea aia, gen "Trupul meu fosfor doreste: nici o masa fara peste! Consumati peste oceanic congelat!". Sau, gen "Si eu vreau ADAS!", "Mai, vecine, n-ai un pix, sa-mi notez de Argi-Mix?" ori "Viata nu e cenusie; stie asta orice om. A creat culori, o mie, COLOROM!". Ei, bine, printre atitea mostre de idei sclipicioase ca beteala de pom, existau si reclame la produsul "Supco". Ne-au trebuit zile pina sa ne prindem ca "Supco" inseamna supa condensata, conservata, condensata, contrafacuta, cooperativizata sau asa ceva. Sa revenim la mincarea aia de la televizor, sub forma de praf: am facut si noi o proba, mai demult, cind inca nu daduse firul ierbii si nici al steviei: sa stiti ca realitatea nu arata defel ca in reclama. La noi semana cu ce se prezinta in spotul publicitar doar inainte de a fierbe legumele, fiindca toate culorile alea vii, atractive si nefiresti s-au dus odata cu clocotul. Clar, ciorbita din clip era facuta pe calculator. Era ciorba de pixeli! Pofta buna!

* Fiindca tot am pomenit adineauri despre chestii care nu sint ce par a fi sau care par a fi ce nu sint (cum vreti s-o luati!), despre simturile omului care pot fi usor inselate, despre iluzii si aluzii: intr-o dupa-amiaza, pe inserat, ne uitam la posturile straine cu documentare (avem multe, nici nu le mai tinem socoteala) si am prins finalul unei emisiuni despre magie – care, pina la urma, exista pe baza simturilor imperfecte ale omului. Era la televizor un domn iluzionist (banuim ca scamatorii care isi cistiga in mod cinstit existenta, ciordind pe nesimtitelea portofele si ceasuri de la incheietura spectatorilor, l-or fi ucis deja cu pietre pentru ce le-a facut tuturor din breasla!) a inceput sa vinda din ponturile meseriei. De exemplu, el ne-a aratat ca baga un elefant intr-un tarc din bulumaci de bambus din plastic si, deodata, se face un norisor de fum, iar animala dispare. Desigur, ni s-a parut fenomenal, la prima vedere; la a doua vedere, domnul scamator ne-a aratat cum din fiecare bulumac de bambus din plastic iese, pe fondul fumului, cite o oglinda care acopera spatiul de pina la bulumacul alaturat. Prin urmare, intre toti bulumacii aia apar oglinzi, care reflecta si ele tot ce pot, adica decorul din exterior, identic cu ala din interior, care inconjura initial elefantul. Deci, bietul animal nici macar nu s-a clintit intre timp, a ramas cuminte, la locul lui, dar nu l-am mai vazut noi. Totul s-a facut, asadar, din fum si din oglinzi. Adica, dai cu fum in ochii lumii si ceva dispare.

* In fond si la urma urmei, exact pe stilul asta noi am vazut pina acum scamatorii si mai mari. Numai ca n-au disparut elefanti in custi din bambus de plastic, ci bani de la buget sau fonduri europene au disparut, au disparut hectare de padure, au disparut combinate, fabrici si uzine, statiuni intregi etc. S-a dat cu fum in ochii poporului si au disparut. N-a fost nevoie de oglinzi, ca le-ar fi furat si pe ele.

Comentarii