Sanatate la borcan de zacusca

* Am ajuns, dupa indelungi stradanii care au durat vreo trei zile, exact la mijlocul saptaminii. Fiecare a ajuns in felul sau: unii mai veseli, altii mai putin veseli, unii mai sanatosi, altii mai putin sanatosi. Printre cei mai putin sanatosi care au ajuns la mijlocul saptaminii se numara pacientii Spitalului Judetean Botosani. Probele aduse de ei pentru analiza se tin in borcane de zacusca si in sticle de bere. "Probe" este un cuvint folosit in cazul de fata pentru a desemna acele chestii, atit mari cit si mici, peste care, de obicei, se trage apa la veceu. In mod normal, "probele" (ca sa nu zicem pipicaca) se tin in recipiente sterile, din plastic, de unica folosinta – nu asa, ca muraturile. Mai ales ca exista riscul sa se incurce borcanele la modul cel mai propriu, in caz ca vreo asistenta isi aduce de-acasa, pentru lunga noapte de garda, vreun borcan cu zacusca si o sticluta cu ceai sau de limonada. Ar mai exista si posibilitatea unui control, sa pice in inspectie careva de pe la Minister, de exemplu, si, privind in frigider, sa zica: "Ha-haaa! V-am prins! Ati introdus in unitate bauturi alcoolice, sticle de bere, pe care le tineti ascunse!", iar vreun infirmier mai descurcaret sa-i dea inaltului personaj sa guste, sa vada ca nu e bere.

* Ca tot am pomenit mai sus despre bere, despre bautura: in ultima vreme ne-am uitat mai mult pe Discovery: un motiv ar fi ca singeroasele scene de lupta de la Stalingrad sau Verdun ne par mai pasnice decit secventele din lupta politica romaneasca. Printre altele, am prins la Discovery noi episoade (sau, poate, vechi, reluate, nu mai tinem minte) din serialul ala cu un nene lasat singur sa se descurce in pustietate, in salbaticie, in creierii muntilor sau in jungla. Omul e priceput, e un supravietuitor innascut (Ray Mears il cheama, daca tinem noi minte bine, gasiti filmulete cu el inclusiv pe site-ul You Tube!), cunoaste o multime de smecherii si de trucuri pentru a scapa cu fata curata si a scoate camasa pe unde trebuie. Noua ni se facea pielea de gaina numai cit il vedeam pe el la televizor cum doarme in zapada, in viscol, invelit doar cu o bundita (si cu picioarele desculte bagate din cind in cind in manusi, sa nu degere). La un moment dat, ne-a explicat ca putem invinge frigul daca gasim papura pe malul unei ape sau printr-o mlastina. In sensul asta, si-a indesat puf de papura intre haina si captuseala, a indesat si a tot indesat puful de la citeva zeci de plante, pina ce a obtinut un fel de geaca groasa si umflata, cum erau la moda cu citiva ani in urma si cum mai poarta, iarna, muncitorii din constructii. Mai exact, a obtinut un fel de pufoaica mare, umpluta cu puf de papura, in care a dormit comod pina dimineata, cind l-au recuperat cu elicopterul si s-a ispravit episodul. Ne gindim acuma ca pina si el, cit ar fi de expert, tot mai are de invatat cite ceva de la cei mai priceputi decit el, adica de la romani. Un roman, in locul lui, ar fi mesterit pufoaica, dupa care ar fi scos din ea macar doi litri de rachiu de pufoaica si s-ar fi incalzit mult mai bine peste noapte.

* Dupa cum spuneam, in ultima vreme mai mult pe Discovery am stat. Chiar si la vizita lui Sarkozy ne-am uitat doar pe fuga, asa, mai mult tragind cu coada ochiului – si asta nu pentru ca ne-ar fi interesat tare mult, ci pentru simplul fapt ca am dorit sa prindem in direct vreun eventual atentat cu cerneala albastra comis de celebrul compatriot Faur Isaia. Faur n-a aparut, asadar presedintele Frantei n-a avut soarta lui Emil Constantinescu (daca-l mai tineti minte, cumva: domnul ala firav, cu barbuta, care spunea ca a fost invins de serviciile secrete). De pe Discovery, telespectatorul n-are decit de invatat lucruri bune si folositoare in viata – si nu ne referim aici doar la facut pufoaice cu puf de papura. El poate invata, de exemplu, ca J.F. Kennedy a fost asasinat sigur-sigur de Lee Harvey Oswald (care, intre noi fie vorba, era un tragator de mina a paispea, dar l-a nimerit pe president cu mina si ochi de sniper versat si, mai ales, tragind de unul singur in el, simultan, din mai multe locuri diferite, cu arme diferite), ca fiecare agent CIA sau FBI este un fel de om-minune, maninca gem si face prune (da’, totusi, n-ar putea s-o gaseasca si pe Elodia, in cazul asta?), ca nu exista organizatii si cercuri de interese la nivel inalt, foarte inalt, care actioneaza la nivel global dupa muschii lor (si ca toti adeptii teoriei conspiratiei sint niste nebuni), ca trebuie sa platim impozite si ca, in general, e bine asa. Tot pe Discovery am urmarit alaltaieri (sau ras-alaltaieri?) un documentar despre Sanctitatea-Sa Ioan Paul al II-lea, din care am aflat ca a fost cel mai mediatizat papa din istorie. O informatie demna de bagat la cutie! Daca e sa ne gindim doar la – de pilda – Papa Benedict al IV-lea: el n-a fost capul Bisericii Romano-Catolice decit intre anii 900 si 903 dupa Hristos, asadar a avut mult mai putine ocazii de a aparea in direct la televiziune, la radio, sau de a-si vedea predicile postate pe Internet, pe You Tube!