Toamna asta se poarta rubiniul

* Dupa o primavara preelectorala si o vara electorala cu multa nebuneala ne asteapta o lunga toamna tot electorala, imorala, defel amicala, audiovizuala, catastrofala, gripala, infernala, sindicala, materiala, pestilentiala, venala etc. Si, daca judecam din punct de vedere al realizarilor, goala. Rimeaza. Pe langa toate astea, ne asteapa si scumpiri de toamna, insirate ca margelele pe ata (au inceput deja, poate ati vazut cum a crescut pretul rosiilor, chiar in piata). Privind retroactiv in haul istoriei ultimelor doua decenii si ceva, am inceput sa ne prindem de ce scumpirile au loc mai ales toamna: fiindca, pe langa cresterea preturilor, au loc si alte evenimente importante in viata romanilor. Ne referim la culesul strugurilor si transformarea lor in diverse preparate indragite (dintre care stafidele nu ocupa primul loc) si cunoscute pentru faptul ca duc la uitare sau la scandaluri. Practic, fiecare guvern stie bine ca e perioada in care se face vinul, asadar ca unii dintre romanii consumatori vor uita de scumpiri, pe fondul consumului, iar altii, care se vor lua la bataie tot pe fondul consumului, vor scapa de scumpiri, devenind vedete in cadrul unor stiri cu titlul „Ucis cu sapa la betie" sau cam asa ceva…

* In plus, toamna e un anotimp foarte ciudat, lipsit de personalitate, care incearca sa semene cu vecinii sai: ba e calduros ca vara, ba enervant ca iarna. Cand afara e soare si e cald, iar pasarelele nu se dau duse in tarile calde, consumul de gaze e redus, asa ca o scumpire, acolo, inca nu se simte, iar romanul, ca greierasul din fabula, nu se prea gandeste la viitoarea iarna friguroasa, chiar se amuza, zicand ca, oricum, se va incalzi cu vinul toamnei. Cand acesta se va ispravi, contribuabilul va cauta orice, un spirt, ceva paine, pentru aroma si gust: de-abia atunci se va prinde ca si acestea s-au scumpit, dar va fi prea tarziu…

* Am vazut alaltaieri, pe RTV (unde „R" vine de la „Realitatea" sau de la „Romania", am uitat, ca le avem aproape pe telecomanda si ne balanganim deseori intre ele), o stire de la un salon auto. Nu mai stim exact de la care salon auto, dar asta nici nu conteaza, ca stirea a fost data pe post nu pentru masini (care nici nu prea intrau in cadru), ci pentru o duduie imbracata (dezbracata?) in ceva care ne-a amintit de perdelele de Pascani si prin care se vedea ca printr-un geam bine spalat. Oricum, am mai prins si la alte targuri sau saloane auto secvente asemanatoare, la modul ca, pe vizitatori, indeosebi de sexul lui Adam, ii cam durea la basca de modelele de masini, ei preferand sa admire fotomodelele. Banuim ca, intocmai ca niste fini cunoscatori, ei erau preocupati de performantele tehnice ale exponatelor si voiau sa afle daca air-bag-urile sunt naturale sau cu silicon, daca modelele cu fundul mai jos ar face fata pe strazile din orasele romanesti (sau ar da, cumva, in gropi) si, nu in ultimul rand, fiind perioada de criza, cat consuma un asemenea model in oras si in afara, la vreun popas sau motel.

* Am auzit de curand la stiri, in contextul panaramei cu inceperea noului an scolar, cu starea invatamantului de pe la noi, cu bacalaureatul si cu viitorul elevilor de azi, diverse pareri, atat pertinente, cat si „desprinse, parca, dintr-un film stiintifico-fantastic", vorba prezentatorilor de stiri. Printre ele, cea ca, la noi, in Romania, nu mai exista pregatire profesionala ca pe vremuri, cand erau atatea „scoli de mucenici". Pesemne ca doamna care vorbea s-o fi gandit ca multi elevi romani sunt cam loaze, asadar ar fi nevoie de o pregatire mai aspra, la modul ca sa fie batuti la palma cu rigla si sabia, sa fie arsi pe rug sau aruncati in groapa cu lei, ca pe vremea prigoanei impotriva crestinilor. Eventual, sa fie trasi de perciuni si obligati sa vina la scoala cu parintii tunsi. Asta, in caz ca nu s-o fi gandit, cumva, la sarbatoarea Sfintilor Mucenici de pe 9 martie si la datina aferenta, aia cu cele 40 de paharele. Sa aveti un weekend vesel si zglobiu!