Caută 
6 MIN
Rep.: – Ne aflam la inceputul unui nou an de invatamant. In ce conditii debuteaza acesta?
A.M.: – Cred ca pentru prima data in sistemul de invatamant botosanean se simte un aer al schimbarii. Sper sa avem puterea si sustinerea pentru a ne duce la indeplinire actiunile importante pe care le-am inceput. Este vorba de finalizarea si inchiderea unor santiere cu ajutorul Ministerului Educatiei. Cat priveste dotarea cu manuale si rechizite, situatia este imbucuratoare. In cazul manualelor scolare, livrarea este realizata in proportie de 95%, cred ca pana in 20 septembrie finalizam aceasta actiune. Deschiderile bugetare pentru rechizitele gratuite au venit tarziu, dar speram ca, pana pe 10 octombrie, rechizitele sa ajunga in scoli. Cred ca anul scolar incepe in cea mai mare parte a unitatilor la fel cum a inceput si pana acum. Schimbari majore nu sunt. Acolo unde sunt finalizate investitiile nu avem inca dotare cu mobilier. Situatia este trista pentru mine, pentru ca mi-as fi dorit sa arate scolile altfel, mi-as fi dorit sa am macar 500 de miliarde lei vechi din cele 1.700 miliarde vechi de care are judetul nevoie pentru a fi adus la un nivel peste media de dezvoltare a infrastructurii, dar sper ca in cativa ani sa se remedieze situatia, pentru ca persista de foarte multa vreme si mentalitatea «nu sunt bani, nu se poate face nimic». Ori pentru lucrari minore au fost unitati in care cadrele didactice si angajatii au adus materiale de acasa si s-a demonstrat ca omul sfinteste locul, iar in alte unitati nepasarea si, poate, delasarea au condus la un stadiu mai avansat al deteriorarii cladirilor.
– Ati declarat ca, de cand conduceti invatamantul botosanean, nu ati putut face minuni. Ce realizari ati trece intr-un raport de activitate?
– Realizarea cea mai mare este faptul ca am rezistat. Pentru ca atacurile au fost dure si multe, elanul, tineretea si puterea mea de munca au fost primite greu in mediul acesta. Nu m-am asteptat sa fiu atat de asaltata de colegi care sa isi doreasca functia aceasta mai mult decat poate mi-am dorit-o eu. Nu m-am asteptat sa fie atata refuz din partea unor directori de a proceda legal si de a vedea de managementul educational inainte de orgoliile personale, nu m-am asteptat sa fiu sabotata in interiorul institutiei atat de mult, nu m-am asteptat sa lucrez cu cinci oameni. Am reusit, insa, formarea unei noi echipe care sa demonstreze ca este valoroasa, dispusa sa ofere servicii de calitate copiilor, parintilor, sa creeze parteneriate cu alte institutii, sa aiba o alta imagine in comunitate, o alta disponibilitate la nou, o alta capacitate de adaptare. Totodata, am reusit sa reducem 366 de posturi fara a trimite oameni in somaj.
– Numirile de inspectori au substrat politic?
– Nu a fost o conditie sa fie membri de partid, nici sa imi fie prieteni. Sunt oameni care au muncit, care au scos generatii de copii performanti, sunt oameni care, daca au reusit sa fie performanti la catedra, cu siguranta vor reusi si in Inspectoratul Scolar.
– Unele masuri au iscat nemultumiri care v-au adus si procese.
– Exista doar procesul cu directorul de la Colegiul «Ghica» din Dorohoi. Cine crede ca poate sa ma doboare astfel, trebuie sa-si revizuiasca atitudinea si actiunile. Eu nu sunt dispusa sa fac ilegalitati sau orice act care sa-mi umbreasca viitorul profesional si personal, nu sunt dispusa la niciun compromis si din cauza asta am fost considerata un om foarte dur. Dupa foarte multi ani de cand in Inspectoratul Scolar, indiferent de cati sefi au fost, nu s-a intamplat aproape nimic, cred ca este momentul sa demonstram ca suntem aproape de oameni, ca suntem mandri de statutul de cadru didactic. Acest statut trebuie regandit, repozitionat si trebuie adus la nivelul pe care-l merita.
– Ati criticat deschiderea a 232 de santiere in scolile botosanene, masura care nu a dus la imbunatatirea conditiilor, ci la o imensa datorie catre firmele de constructii.
– Cred ca trebuie incepute judicios orice fel de actiuni. Consider ca nu a fost nicidecum justificata deschiderea celor cinci campusuri scolare, care au nevoie de circa 1.000 de miliarde de lei vechi, cand toate celelalte unitati de invatamant ar avea nevoie de numai 700 de miliarde pentru a fi aduse la standardele de functionare si de avizare sanitara. Nu s-au construit crese, gradinite, nu s-au reabilitat scolile cu numar mare de elevi, ci s-au inmormantat banii in unitati mici care acum sunt aproape de inchidere temporara. Nu trebuie sa mentinem unitati doar pentru ca un sat fara scoala nu exista.
– Liga Sindicatelor din Invatamant va critica aproape orice decizie. Cum de nu reusiti sa ajungeti la un numitor comun cu o parte a lumii sindicale?
– Eu fac tot posibilul sa nu intru in conflict cu nimeni. Pentru ca rostul meu aici este cu totul si cu totul altul decat acela de a fi continuu in disputa. Imi doresc sa aduc sistemul la un nivel avansat, astfel incat sa poata functiona aproape perfect fara conducator.
– Liderii sindicalistilor le-au recomandat colegilor sa boicoteze discursurile politicienilor la festivitatea de deschidere a noului an scolar.
– Anul acesta incepe sub un auspiciu extraordinar, sub semnul crucii si nu cred ca trebuie amestecata in vreun fel politica. Le-am spus colegilor ca in unitatile unde vor merge sa nu aduca vorba de politica, pentru ca este o zi prea importanta pentru copii, parinti, pentru noi toti, ca dascali.
– Dupa ce criterii ati facut numirile de directori?
– Am numit noi directori cu scopul de a crea o noua imagine sustinuta de performanta si calitate, de vointa si putere de munca. Sunt multi oameni tineri care sunt dispusi si capabili sa conduca unitati de invatamant, sa-si ajute colegii, pentru ca stiu prin ce au trecut atunci cand la avizierul scolii nu apareau acele documente de care aveau nevoie, cand directorul nu le dadea acele adeverinte de care aveau nevoie pentru ca dosarele de gradatie, de salariu de merit sau fondul de premiere de 2% era distribuit preferential. Sper ca acesti colegi pe care i-am numit acum sa ii ajute pe toti ceilalti sa nu treaca nicio clipa prin ce au trecut ei odata.
– La fiecare debut de an scolar constatam ca nu este finalizata incadrarea cu personal didactic.
– Da, este in primul rand o vina metodologica, pentru ca avem termene fixe in calendarul miscarii personalului didactic. La 1 septembrie oamenii care au primit posturi in sedinte publice ar trebui sa se duca in scoli, numai ca apar problemele de mobilitate, pentru ca nu mai traim vremurile comuniste in care te duceai acolo unde erai trimis. Am permis schimbul de persoane de comun acord prin cereri scrise, numai ca trebuie emise decizii peste deciziile anterioare, trebuie gasite solutii pentru cei care nu au inca loc de munca. Astea se vor solutiona spre sfarsitul lunii. Va fi foarte greu pentru cei cu studii medii sa intre in sistem. Sunt foarte multe cereri de la ei si de la profesori pensionari, valorosi, nume pe care invatamantul botosanean nu ar trebui sa le piarda sau sa le uite, numai ca ne aflam in imposibilitatea de a-i ajuta. A fost si reducerea aceasta de 366 de posturi. Vor mai fi cu siguranta probleme. Lucram aproape zi si noapte astfel incat sa reusim sa facem fata.
– Ce alte masuri preconizati pentru viitorul apropiat?
– In afara de continuarea lucrarilor si achitarea datoriilor catre constructori si transportatori, cred ca prioritara este sprijinirea si consilierea noilor directori ca sa eliminam disfunctiile in comunicarea si relationarea cu unitatile. Ii vom forma si pe noii directori astfel incat ce transmitem noi din ISJ sa devina litera de lege pentru toti cei din sistem. Unii directori s-au crezut stapani pe mosii. Sistemul de invatamant trebuie sa fie unul adaptat cerintelor actuale nu un sistem inchis, rigid, in care sa nu patrunda decat cei care au un spate mai mare.
– Cat timp va mai trece pana cand elevii vor veni cu placere la scoala?
– Cunosc foarte multe situatii in care copiii vin la scoala de dragul invatatoarei sau al unor profesori. Aici cred ca stam foarte bine. Pentru ca exemplele de buna practica trebuie cunoscute. Copiii pot veni cu drag la scoala daca ne gasim timp sa zambim, daca ne gasim puterea sa-i incurajam, daca gasim forta sa-i iertam si daca le suntem mai mult decat dascali, le suntem prieteni. Sunt lucruri la indemana oricui, doar ca trebuie dat un imbold si trebuie demarate odata actiuni pentru indeplinirea conceptului acesta de atragere a copiilor catre scoala. Copiii pot fi modelati asa cum isi doreste parintele sau cadrul didactic. Nu exista copii rai, exista doar cadre didactice care nu au tact pedagogic si in cazul acesta le recomand sa-si schimbe atitudinea sau sa se retraga de la catedra, pentru ca fiecare copil are dreptul la o sansa si la un viitor mai bun.
Sursa: Monitorul de Botosani
