Palatul Copiilor de pe Săulescu (Beldiman) – o bijuterie arhitectonică lăsată de izbelişte

Greu de crezut că nimeni nu doreşte să investească într-o clădire obiect de patrimoniu, în care fac activităţi 1.900 de copii din Iaşi. Este vorba de Palatul Copiilor de pe strada Săulescu, nr. 10, unde încă se mai ţin 23 de cercuri. Aici, copiii vin să participe la cercul de teatru, desen ori la cercurile tehnice de navomodele, carting, chimie experimentală, design vestimentar sau automobile. Deşi, prin interior, clădirea este cât de cât pusă la punct, însă cu tâmplărie veche şi un aer de şcoală de ţară, prin exterior, Palatul Copiilor arată ca după bombardament. Doar o prelată ascunde adevărata faţă a clădirii şi împiedică bucăţile de tencuială ori cărămizile să nu cadă şi să lovească pe cineva.

Aici s-au început unele lucrări în 2001, însă au fost de mult abandonate. Banii nu au mai venit deşi s-au solicitat periodic. Dacă cel de-al doilea sediu al Palatului Copiilor, de la Fundaţie, arată ca o bijuterie, fiind renovat recent, sediul de pe Săulescu a rămas de izbelişte. „Noi am făcut diverse intervenţii, ultima a fost acum două săptămâni, la secretarul de stat Vasile Şalaru (care este ieşean, n.r.) şi aşteptăm un răspuns din partea Domniei sale. Inspectoratul Şcolar Jude- ţean a făcut de asemenea demersuri. Însă, pentru a asigura securitatea copiilor, am anvelopat clădirea în exterior, iar acum două luni am reamenajat sălile din interior. Am aşteptat, iar când am văzut că nu mai vin banii, am igienizat, am dat cu var, am pus mochetă, linoleu, am asigurat condiţ ii bune pentru copii. Au fost şi controale, în urma unor inspecţii s-a stabilit că spaţiul este adecvat pentru activităţile instructiv-educative“, a declarat Constantin Şerban, directorul instituţiei Palatului Copiilor Iaşi.

Sute de medalii zac pe pereţi

Clădirea are o arhitectură deosebită, cu două coloane la intrarea principală, şi este obiectiv de patrimoniu, chiar dacă stă în paragină de mulţi ani. Cunoscută şi după numele de Casa Dimitrie Beldiman, clădirea a fost construită în anul 1819 şi a aparţinut unei familii vechi de boieri moldoveni. „Suntem legaţi de mâini şi de picioare. Proiectul a fost aprobat în 2011, primii bani, dar şi ultimii, atunci au venit: două miliarde de lei vechi. Constructorul a lucrat de câţi bani a avut, a achiziţionat materialul metalic pentru structură, apoi nu a mai venit niciun ban. Anul trecut, în septembrie-noiembrie, am făcut noi igienizarea“, a adăugat Constantin Şerban.

Profesorii care predau în această clădire spun că speră ca, într-o zi, cineva să le dea o veste bună. „Avem foarte multe activităţi, iar copiii vin cu interes. Sperăm ca într-o zi să vină să ne spună să ne mutăm în alt sediu, pentru că aici încep lucrările“, spune cu zâmbetul pe buze unul dintre dascăli.

Clădirea, la propriu dezbrăcată de orice veşmânt frumos, are o faţadă cu o arhitectură rară. Cele două coloane care o încadrează sunt de o valoare incontestabilă. Imediat cum intri în clădire, pe holul principal, pe o parte şi pe alta te întâmpină sute de medalii şi diplome, câştigate de copii de-a lungul timpului la competiţiile la care au participat.

Clădirea aparţine Ministerului Educaţiei

Valoarea acestui loc este vie şi adevărată, iar în Iaşi este nevoie de o a doua clădire a Palatului Copiilor, pe lângă cea de pe Copou, deoarece sunt mulţi copii care mai vor să se înscrie la cercuri. „Este un vis pe care îl văd absolut necesar, dar îndepărtat, deoarece din 2012 am făcut solicitări. Pe fondul unei crize perpetuate în care s-a pus accent pe dascăli şi activitatea didactică, nu s-au mai găsit fonduri şi pentru acest lucru, ţinând cont că această clădire, ca şi Casa Corpului Didactic ori Inspectoratul Şcolar, este în directa subordine a Ministerului Educaţiei, şi era eligibilă prin bani de la buget. Este o instituţie onorabilă, cu rezultate deosebite, e foarte atractivă, cu cercuri pe toate domeniile, artistice, lingvistice şi tehnice. Copiii trebuie să aibă pasiuni iar pentru ei este nevoie de spaţii, sunt mulţi copii şi multe cercuri. Palatul Copiilor de pe Săulescu, ca şi clădirea din Copou, care a fost terminată prin numeroase insistenţe şi care arată foarte bine, are o arhitectură boierească, neoclasică. Notele de fundamentare au fost trimise, acum e important să se găsească bani“, a declarat Camelia Gavrilă, inspector general al Inspectoratului Şcolar.

Speranţele rămân, aşadar, la Ministerul Educaţiei, care deţine clădirea, şi unde, de la începutul anului, Iaşul are un ministru secretar de stat responsabil tocmai de învăţământul preuniversitar. Este vorba de liderul PC Iaşi, Vasile Şalaru.