Interviu cu violoncelistul Mischa Maisky: „Este important sa aduci publicul in fata muzicii clasice pure, nu sa o faci mai usor de digerat”

De-a lungul timpului, Mischa Maisky a uimit auditoriul din toate colturile lumii, prin sonoritatea unica si aparitia in salile de concert in cele mai nonconformiste costumatii "de scena". La prima vedere, parul rebel, colierele cu semnificatii mistice si hainele frapeaza orice privitor, insa in momentul in care sunetele violoncelului incep sa razbata in ecoul salii de concert, ramii mut de uimire in fata acestui muzician. Interpret si instrument, o singura fiinta.

A fost la Bucuresti. Si nu singur. Ci alaturi de cel mai important partener de muzica de camera pe care l-a avut vreodata: Lily Maisky, fiica sa! Un vis devenit realitate, o dorinta materializata in cel mai frumos mod cu putinta.

Lily Maisky a fost, pentru cei aflati in sala, surpriza serii. La numai 23 de ani, fiica isi acompania tatal cu o incredibila maturitate, inteligenta si daruire. Si in acelasi timp, totul parea firesc. Lily Maisky dadea senzatia ca isi acompaniaza tatal dintotdeauna. Violoncel si pian, jonglau cu sunetele. Isi aruncau jucaus liniile melodice. Veselie, nostalgie, exaltare, melancolie. Lily si Mischa Maisky, doi creatori de imagini. Si sentimente intense.

In cadrul interviului acordat la hotel am descoperit doua suflete aproape identice, singura diferenta fiind ca unul era mai "trecut" prin viata decit celalalt. Mischa Maisky si Lily Maisky s-au completat la fel de minunat in vorba, cum au facut-o si pe scena.

Ne aflam intr-un moment extrem de important al carierei dvs., pentru ca ati reusit sa transformati un vis in realitate. V-ati indeplinit cea mai mare dorinta.

Asa este. Sa cint alaturi de copiii mei a fost visul meu inca de la inceput, de cind ei erau mici. Si iata ca a devenit realitate. Cintam deja de citiva ani. Uneori cintam si in formula de trio, cu fiul meu, Sasha. Este un sentiment unic. (Priveste emotionat catre fiica sa.)

In cazul acesta, speram sa va vedem in trio si aici, la Bucuresti.

Si eu imi doresc.

Ati cintat la Ateneul Roman. Cu ce program ati venit la Bucuresti? Ce lucrari ati propus publicului bucurestean?

Ooo, un program variat. In prima parte a serii am abordat un repertoriu clasic. Lucrari de Beethoven, Schumann si Debussy. Iar in partea a doua a serii a fost o propunere putin neobisnuita pentru cei din sala, pentru ca am cintat muzica pur spaniola. Este muzica pe care am iubit-o mereu. Si cu atit mai mult ma bucur ca impartasesc aceasta dragoste de muzica, alaturi de fiica mea.

Cu totii am remarcat aceasta conexiune speciala. Lily, poti sa ne spui citeva lucruri despre tine?

Am inceput studiul pianului la 3 ani si jumatate. M-am nascut la Paris, apoi ne-am mutat la Bruxelles, apoi am studiat in Belgia cu diferiti profesori. Pe urma m-am mutat la Londra – aveam14 ani – la Purcell School. Apoi am revenit la Bruxelles. Si acum, iata-ma aici, alaturi de tatal meu. Imi doresc sa continui tot asa.

Asadar esti pe cont propriu de la 14 ani.

Da. In Anglia am fost la un internat unde atmosfera era mai stricta decit acasa. Trebuia sa studiem din greu. Erau reguli foarte clare. Acasa era mai bine… (Ride catre tatal ei.)

De obicei copiii isi doresc sa plece de acasa destul de devreme, ca sa scape de pisalogeala parintilor.

In ceea ce ma priveste nu a fost cazul. Vroiam sa studiez la o scoala de muzica foarte buna, iar in Belgia nu exista o asemenea scoala. A fost o solutie necesara pentru a ma perfectiona.

Ai cintat cu orchestra, dar si in recitaluri solo…

Am cintat multe concerte cu orchestra, si solo. Toate reprezinta pentru mine momente de neuitat. Si sint o fire deschisa la orice fel de experienta muzicala: solo, duo, trio, cvartete, orchestra… toate sint incitante.

Cum este sa cinti alaturi de un membru al familiei? Care este relatia cu tatal tau pe scena?

Extrem de naturala. Spontana, placuta. Fiecare recital este diferit. Unic. Si este minunat ca putem calatori impreuna.

Este ideal. Domnule Maisky, ati fost intrebat la un moment dat despre multiculturalitatea dvs. Ca sinteti nascut in Letonia, ati studiat in Rusia, ati trait o perioada in Israel si, in final, v-ati mutat in Belgia. Iar dvs. ati raspuns ca purtati un ceas elvetian, aveti un violoncel italian, o masina japoneza si… un colier indian.

Ha-ha. Da. Si toti copiii mei sint nascuti in orase diferite! (Ride cu pofta.) Deci sint un cetatean universal!

Si multicultural, intr-adevar. Sinteti deschis la influentele diferitelor culturi, la limbajul universal al lumii. De fapt, despre asta este vorba in muzica. Muzica este un limbaj inteles de toata lumea.

Exact. Si este foarte important ca oamenii sa fie constienti de beneficiile pe care le au prin simplul fapt ca exista atit de multe culturi, traditii, ca sintem atit de diversi! Trebuie sa apreciem si sa fim constienti cit sintem de norocosi ca putem invata unii de la altii! De multe ori oamenii se simt amenintati de diferitele religii si de multitudinea de culturi. Sau… de diferitele moduri de a cinta Bach…

Asta ma duce cu gindul la un alt interviu al dvs. in care, la intrebarea daca interpretati muzica moderna, ati raspuns: "Desigur. Cint Bach"!

Da. Asa este. Bach poate fi extrem de modern. Depinde doar de modul de interpretare. Si de perceptia fiecaruia asupra ideii de "modern". Dar cint si muzica contemporana. Nimeni nu e perfect, desigur, si incerc mereu sa ma perfectionez in aceasta directie.

Vorbeam despre oamenii care se tem de diferite religii, ideologii sau moduri de viata diferite. De ce credeti ca uneori sint refractari si la ideea de a asculta muzica clasica? Multi nu vor sa vina in salile de concert, de teama ca nu vor intelege nimic.

Principala problema cred ca pleaca chiar de la noi, cei din zona muzicii clasice. De multi, multi ani am fost catalogati ca fiind extrem de conservatori, demodati si rigizi. Si multi tineri nu au sansa sa simta adevarata muzica din cauza asta. Sint indepartati de atmosfera "pretioasa" din salile de concert. Dar exista multi muzicieni care reusesc efectiv sa rupa barierele acestea si incearca sa-i apropie pe cei "timizi" de zona muzicii clasice.

Exista multe exemple in aceasta directie. Crossover-ul este unul dintre ele. Combinatii intre muzica clasica si cea de jazz, sau muzica clasica si proiectii video. Credeti ca aceasta este solutia apropierii cit mai multor oameni de zona muzicii culte?

Este putin delicata aceasta chestiune. Este important sa incerci sa aduci publicul in fata muzicii clasice pure, nu sa faci muzica clasica mai usor de digerat punind-o in diverse combinatii, uneori… nereusite. Trebuie sa dezvoltam eficient gustul si aprecierea publicului fata de muzica. Desigur, crossover-ul poate fi si o optiune reusita uneori.

Lily, cum decurg repetitiile voastre? S-a intimplat vreodata sa aveti pareri contradictorii?

Nu este necesar sa repetam prea mult. Avem o comunicare interioara reciproca foarte buna. Si ne intelegem din priviri. Ne simtim foarte bine unul pe celalalt.

As vrea sa-mi spuneti citeva lucruri despre fiii dvs. Toti studiaza muzica?

Cel mai mic are 16 luni… si tind sa cred ca se naste deja in el instinctul de dirijor. (Ride.) Fiul meu cel mare, Sahsa, este violonist si studiaza la Viena. Cel mijlociu, Maxim, are 6 ani si studiaza pianul.

Si toti cei mari si-au dorit sa cinte la un instrument?

Ca parinte, trebuie sa-i ghidezi de cind sint mici, pentru ca la virste fragede nu sint foarte interesati sa "munceasca". E nevoie de multa disciplina, de mult sacrificiu. Le-am spus mereu copiilor mei ca orice altceva ar face in viata, nu este usor. Fiecare meserie are dificultatea ei. Insa ca muzician trebuie sa incepi de foarte devreme. Deci parintii – sau cei apropiati – au cel mai important rol in educarea catre aceasta directie.

Ce planuri de viitor aveti?

Oooo, multe. Planuim sa inregistram muzica spaniola. Recent ne-am intors dintr-un turneu in Spania si Franta. Apoi plecam in Coreea alaturi de Sasha. Avem planificat programul concertistic pina in luna mai a anului viitor.

Ce face familia Maisky in timpul liber? De fapt, cred ca mai corect este sa va intreb daca aveti timp liber…

Depinde cum privesti ideea de timp liber. Eu, din pacate, calatoresc prea mult din cauza concertelor si recitalurilor. Este greu sa echilibrez cariera cu viata de familie. De cite ori ma intorc acasa, incerc sa petrec cit mai mult timp cu toata familia. Si sint multe alte lucruri pe care imi doresc sa le fac, insa mereu le amin. Imi spun ca voi face miine un lucru, sau poate saptamina viitoare, sau peste o luna… sau… poate in viata viitoare.

Lily, ce hobby-uri ai?

Eu locuiesc in Bruxelles, in oras, parintii stau la periferie. Asa ca imi place sa petrec cit mai mult timp cu prietenii, sa citesc, sa meditez. Mai studiez rusa si fac yoga. Si studiez mult.

Unde te vezi peste 10 ani?

Ma gindesc de multe ori la asta. In acest moment, muzica de camera este ceea ce-mi doresc sa fac, in special duo-uri. Vreau sa interpretez si cvartete, cvintete… Incerc mereu sa progresez, sa "cresc". Nu am un tel anume, ci vreau sa traiesc fiecare clipa cit mai folositor cu putinta.

Domnule Maisky, aveti de ce sa fiti mindru. Si cred ca se poate spune ca ati reusit cu succes sa gasiti cel mai bun echilibru intre viata de familie si muzica.

Cred ca da. Pot spune ca sint un om fericit si implinit.