Rai, Doamne, si toti geniali!

Da, stiu, proiectul domnului Johnson va pare cunoscut (partea eroica aminteste de Carlyle, Vico etc… nu?), insa primele doua parti ale trilogiei sint cele ce ma ingrijoreaza pe mine: Intelectualii aducea in fata cititorului o sumedenie de "formatori de ideologie" (desi ma opun total ideii ca Tolstoi ar fi un formator, vazindu-l eu mai degraba ca pe un "sectant" – predicator urmat de un grup absolut limitat de adepti atemporal, spatial etc.t, drept care atunci cind vine vorba despre Tolstoi se pomeneste despre rateul sau ca ideolog, primind calitatea sa de Creator), volumul amestecind intr-un mod sinistru diverse personalitati fara a face distinctie intre calitatile distilate de Intelectual/Creator. De aici porneste, cred eu, eroarea ce sta la baza volumului al doilea din trilogie: calitatile nu sint definite sau, vorba batrinului domn Sammler, lipsesc vederile succinte…

Prima carte a lui Paul Johnson a fost acuzata de meschinarie

Incepe domnul Paul Johnson prin a spune, in prefata volumului Creatorii (pe care-l avem in discutie astazi), ca a fost acuzat de o anumita mefienta privind sarmanii intelectuali din cartea cu acelasi titlu. Nu-i bai… doar sint anecdote culese din biografii celebre. Ceea ce face Johnson nu e altceva decit sa aduca in discutie anumite lucruri necunoscute publicului larg, sau chiar trecute cu vederea: temperamentul lui Marx, bubele aceluiasi domn, alcoolismul lui Hemingway, sexualitatea ciudata (mai poti spune asa ceva?) a lui Rousseau… O munca (nici macar nu-i munca) de radasca imputita scormonitoare prin rahat. Asa cum stim cu totii, institutia biografiei serioase nu exista in aceasta tara, drept care creditam cu valoare de document insailarile unor asa-numiti intelectuali fara capatii (dar cu patalama, in cazul lui Johnson, pina si asta fiind de doi bani), care nu fac altceva decit sa ne povesteasca, fara a intelege mare lucru, asemenea biografii…

Imi aminteste de acei bosorogi strepeziti care-ti pun mina-n piept si-ti declara: "Eu am fost acasa la Nichita!". Numai ca, in cazul de fata, avem de-a face cu o hiena care lucreaza exclusiv cu moaste… Aici nu intra amintiri (cu foarte mici exceptii), totul este insailat din munca altora sau, mai rau, din imaginatie. Ca sa nu vorbesc despre anumite alaturari care m-au scirbit: in volumul Creatorii, domnul Johnson si-l pune alaturi pe Durer… e vorba despre autoportretul christic, unde autorul… biografiei nu vede altceva decit rezultatul unor stradanii ce tineau probabil de la virsta de 3 ani, si al unui talent asemanator, posibil, al acestui mare artist, numit Johnson, de care ati auzit cu totii, cu siguranta. Vorbim totusi despre unul dintre cele mai cunoscute autoportrete din istoria picturii si sint convins ca domnul Johnson, cu celebrele sale studii de la Oxford, nu stie asta.

Spune Mr. Johnson in prefata Creatorilor ca prima sa carte a fost acuzata de meschinarie… drept care a considerat de cale sa isi indrepte greseala prin volumul al doilea: aici disecam superficial si superfluu biografiile unor Durer, Bach, Shakespeare, Hokusai, Jane Austen, Hugo, Twain, Eliot, Picasso etc. Spre deosebire de volumul precedent, unde ii nenorocea pe Hemingway, Tolstoi, Marx, Brecht, Ibsen, Sartre, Rousseau, Shelley…

Metoda autorului e una precara

Unde anume e ruptura dintre Intelectual si Creator?… Hai sa-l ascultam pe autorul oxfordian… : "Creativitatea face parte, cred, din fiinta noastra. Noi toti sintem fapturile Preaputernicului Dumnezeu. Un Dumnezeu care poate fi definit in multe feluri: atotputernic, atotstiutor si atotvazator; etern; legiuitorul; izvorul suprem al dragostei, frumusetii, dreptatii si fericirii. Dar, mai presus de toate, Dumnezeu este creatorul". Iar din pulpa sa, fara alta participatiune, ies operele, chiar daca ele sint gazduite, temporar, de viermi precum cei enuntati mai sus.

Lasati orice speranta de luciditate, voi ce intrati aici. Domnul Johnson incearca sa scrie un bestseller intelectual facind o varza demna de Oscar. In primul rind, Mr. Johnson nu reuseste sa faca distinctia intre creator si intelectual (hai sa luam exemplele T.S. Eliot si Hemingway – de ce primul e creator, iar al doilea intelectual, in panoplia conceptuala a autorului? – de ce omul care a schimbat fata poeziei si criticii postbelice e un creator, iar cel ce a dat nastere unei noi forme de expresie in proza e intelectual?)… In al doilea rind, metoda sa e una precara: ia te uita: acel geniu avea carii sau, uite, tu, care credeai ca Ionesco e un geniu, nu stii ca ii mirosea gura… Care va sa zica, lasa ca vin eu, un nene cu palton din par de camila, si va arat ca, de fapt, Shelley n-a fost bun cu femeile… Nu veti mai citi Ode to an Ancient Urn la fel ca pina acum… si nici povestirile lui Hemingway nu vor mai suna la fel, pentru ca va spun eu, Johnson, ca era alcoolic. Ma lasi?… N-ar fi nimic rau in asta daca n-ar veni in urma unor insailari de doi bani a diverse biografii (bine facute, multe clasice), pentru a extrage saminta adevarului intr-un mod cel putin tendentios: eu sint detinatorul adevarului, de acum viata voastra intelectuala, coafezelor, se va schimba.

Ei, acum sa-i dam gionsonului ce-i al gionsonului… daca esti in clasa a opta si mama ta e pocaita, iar tati e alcoolic, poti citi povestea vietii lui T.S. Eliot, apoi nu te vei casatori niciodata, pentru ca femeia este detinatoarea Raului, apoi vei trece la Hemi. Pentru a te lecui de baut si revolutionarisme de doi bani… Dar stati fara grija, B.O.R. vegheaza asupra noastra, asa cum o face si agentia Newsin…

Bon, ce sa zic… e un op de care am sa-l feresc pe fiul meu… prefer sa-i ofer propria varianta asupra creatorilor/intelectualilor… am senzatia ca e un pic mai romantica si ca respecta, de multe ori, mai bine, sursele.

Paul Johnson, Creatorii. De la Chaucer si Durer la Picasso si Disney, Editura Libertas Publishing, 2007