Caută 
3 MIN
Poieniţele patriei, în ciuda ploii, noroiului, balegilor şi căcărezelor de oaie, aşteaptă să fie strivite cu pături de pătura socială muncitoare. După sărbătorile spirituale de Paşte şi de Sfântul Gheorghe mulţi simt că şi maţul are nevoie de petrecere; cum grătarele în natură prezintă şi neajunsuri, se caută tot mai mult locurile organizate, unde omul să găsească o iarbă mai curată, o latrină neînfundată, o pancartă cu textul "Nu faceţi focul!" ideală pentru aţâţat jarul, un izvoraş rece, numai bun de ţinut berile etc.
Stăm de vorbă cu un mic investitor în turism, care a redeschis spaţiul de agrement în sânul naturii "Poiana Amicilor":
* * *
– Bună ziua! Aţi pus numele fiindcă aţi considerat că toţi cei care vin aici, să petreacă la iarbă verde, devin amici, poate chiar prieteni, nu?
– Meşterul care a pictat firma e surd, eu i-am zis "Poiana Micilor". Nu există prieteni şi nici amici aici: în poieniţă, oamenii sunt fiare, fiecare pentru el!
– La ce vă referiţi când lansaţi acuzaţii atât de grave?
– Să-i vedeţi cum se bat pe un loc mai aproape de izvorul în care se ţin berile la răcit! Şi-au zvârlit reciproc vorbe grele şi cărbuni de sub grătare! Anul trecut, nişte cetăţeni au scuipat pe micii altora, iar unul, care băuse multă bere înainte, a stins jarul de sub fleicile unei familii! Martorii spun că ar fi stropit şi carnea!
– Bănuiesc că astea sunt cazuri speciale, unul dintr-o mie, nu?
– Am căutat eu unul dintr-o mie care să-şi vadă de grătarul său, dar n-am găsit. Mi s-a părut că am văzut unul, în 2020, că stătea liniştit, pe vine, şi avea treabă doar cu micii de pe grătar, dar a izbucnit scandalul…
* * *
– Ce s-a întâmplat?
– Nu era lângă grătarul lui, ci al unor vecini, cu care se duşmănea, şi nu stătea doar aşa, pe vine, ci făcea şi altceva, mi-e şi jenă să spun ce anume! Nu mai zic ce a ieşit după aia, cu berea pusă la răcit în izvor, că plouase înainte şi se cam umflase…
– Ce a ieşit?
– Au vârât toţi berile în apă, până s-a clădit un fel de baraj mare, din peturi de doi litri, puteai să şi umbli pe el, numai turbinele de hidrocentrală mai lipseau. Baraj fiind, s-a făcut lac de acumulare, care tot creştea… Copiii se bălăceau, până când un domn a ţinut să-şi ia berile lui, care erau chiar la fund, că omul fusese primul în poiană…
– Şi ce s-a întâmplat? L-au bătut ceilalţi?
– S-a băgat în apă şi şi-a scos berile, a tras de ele cât a putut şi a reuşit…
– Şi?
– Şi s-a prăvălit barajul, iar lacul s-a dus la vale, cu copii care se bălăceau, babe care se uşurau, dudui care stăteau pe saltele cu ţâţele goale şi femei din satul vecin, care spălau covoare!
Îți recomandăm
